Dacă New Yorkul - după cum trădează, de altfel, şi titluri precum Manhattan (1979), Broadway Danny Rose (1984), Manhattan Murder Mystery (1993) sau Bullets Over Broadway (1994) - a constituit decorul pentru cele mai multe din filmele făcute de Woody Allen în peste 40 de ani de carieră, uimitoarea, colorata şi boema Barcelonă reprezintă spaţiul teribil de ofertant în care au loc aventurile artistice, gastronomice şi, nu în ultimul rând, erotice, ale celor două protagoniste care dau, de altfel, titlul filmului: Vicky (Rebecca Hall) şi Cristina (Scarlett Johansson). Americance get-beget de altfel (punctele comune se opresc, însă, aici - Vicky e pudică şi vede-n căsnicie maxima împlinire a unei femei, iar Cristina e o aventurieră pentru care "triunghi amoros" sună mai firesc decât "cuplu clasic"), cele două prietene îşi petrec vara în Spania, unde, cât ai zice "sangria", pătrund în universul nevrotico-flamboaiant al unui cuplu imposibil de descris în cuvinte - artistul Juan Antonio Gonzalo (Javier Bardem) şi fosta lui soţie, Maria Elena (Penelope Cruz).
Vicky Cristina Barcelona este, după cum probabil că v-aţi dat, deja, seama, cel mai proaspăt şi luminos şi vesel şi colorat şi exotic Woody Allen de la Everyone Says I Love You încoace. Mă rog, poate nu atât de vesel cât pare iniţial (la un moment dat trebuie să se şi termine, iar gustul amărui pe care-l veţi simţi în gură vine deopotrivă din cauza şi în ciuda finalului, ha!), dar altminteri nu l-am iubi, nu? Penelope a înhăţat un Oscar absolut meritat (asta pe lângă BAFTA şi alte tot soiul de nominalizări - Goya, Independent Spirit etc. - contribuind, astfel, la palmaresul general al filmului care înregistrează vreo 16 premii şi 27 de nominalizări), iar admiratorii Scarlettei pot răsufla uşuraţi - blonda îşi revine, încet-încet. Asta ca să nu mai spunem de admiratorii focoşilor Bardem / Cruz, care pot deschide sticlele de şampanie - cei doi fac un cuplu absolut memorabil, absolut emoţionant şi absolut inedit. Şi-aşa e şi filmul.