Lumea lui Carlos Saura: o poveste în şapte episoade - Festivalul Flamenco Clasic şi noile genuri

Şapte filme semnate de Carlos Saura, în trei zile, la Cinema "Elvira Popescu" (Institutul Francez) - o poveste în şapte episoade despre misteriosul libretist al lui Mozart, despre necunoscutul Goya, necunostul flamenco, necunoscutul tangou.

Era un evreu convertit la creştinism, educat ca preot, ceea ce nu l-a împiedicat să-şi ia o amantă şi să aibă cu ea un copil. A deschis un bordel şi s-a trezit exilat din Veneţia. A ajuns la Viena, la curtea împăratului austriac, şi l-a cunoscut pe Mozart. Aşa a devenit Lorenzo Da Ponte libretistul operei Don Giovanni.

"Am 76 de ani, am făcut 40 de filme, am şapte copii; ar fi complicat să mai fac copii acum, dar cîteva filme - pot", spunea Carlos Saura în urmă cu doi ani. De atunci, Carlos Saura şi-a lansat filmul despre flamboaiantul Lorenzo Da Ponte - Io, Don Giovanni -, şi nu a încetat să lucreze, inclusiv la o nouă peliculă despre flamenco.

Un regizor căruia i-a plăcut întotdeauna teatrul, însă numai în film, Saura rescrie, în primul "episod" al trilogiei lui despre flamenco, Bodas de sangre (1981), tema piesei lui Federico García Lorca, Nuntă însîngerată. Avea să fie prima colaborare cu coregraful Antonio Gades, la ale cărui repetiţii cu versiunea flamenco a Nunţii..., Carlos Saura a fost dus de producătorul lui. Cu Gades a colaborat, apoi, şi la Carmen (1983) şi El Amor brujo (1986). În flamenco, Saura vedea nu doar cultura tradiţională andaluză şi modul de expresie a universului celor nefericiţi, ci şi un răspuns la cultura muzicală americană ce pătrundea în societatea post-franchistă - şi aşa se face că aceste filme graţioase, extrem vizuale, au devenit imaginea critică a Spaniei contemporane. La fel cum Carmen vorbeşte nu doar despre eroina lui Prosper Merimée şi Bizet, ci şi despre femeia spaniolă în căutarea propriei independenţe, iar El Amor brujo aminteşte că, înainte de a fi o atracţie pentru turişti, flamenco e o formă artistică nihilistă şi anarhică, mărturisind despre marginalizare şi angoasă. Saura avea să-şi continue, în Tango (1998), călătoria prin muzica tradiţională ce ascunde sufletul zbuciumat al fiinţelor şi popoarelor - aşa cum nici Goya en Burdeos (1999) nu avea să fie atît un film despre Goya, cît unul despre Spania lui Francisco de Goya.

Producţii despre muzică şi dans - de la documentar la trilogie, despre un nonconformist ce şi-a cîştigat eternitatea ca libretist şi extazul faimei unui pictor, toate - filme semnate de un mare regizor multipremiat, alchimie de muzică, dans, imagine şi ceva în plus, descoperirea unei lumi pasionale şi pasionante.


Carlos Saura, prin impresionanta sa activitate de regizor, reprezintă cinematografia spaniolă din a două jumătate a secolului al XX-lea la superlativ. A început, în 1958, cu un documentar Cuenca şi a continuat cu lungmetrajele Los golfos (1960) şi celebrul La caza (1965), apoi cu Peppermint frappé (1967), Stress, es tres, tres (1968) sau El jardín de las delicias (1970), filme care au adus neorealismul în Spania şi au abordat cele mai dificile subiecte, în speţă, ravagiile războiului civil, represiunea franchistă, tabuurile erotice, cenzura. Filmate în peisaje aride şi folosind imagini în contururi tari, filmele din anii '60, semnate de Carlos Saura, constituie o referinţă în istoria cinematografiei mondiale. În 1972, cu Ana y los lobos, regizorul abordează cu o uimitoare fineţe psihologică legăturile nevăzute din interiorul unei familii aristocratice spaniole. Elisa, vida mía (1977) este considerat capodopera sa cinematografică, un film care integrează într-o maniera spectaculoasă literatura (textele clasice spaniole) şi imaginea, muzică (Satie), doi mari actori (Fernando Rey şi Geraldine Chaplin) şi vocea regizorului ca narator neconvenţional. După moartea lui Franco, Carlos Saura devine una dintre figurile emblematice ale cinematografiei epocii tranziţiei, reducînd intensitatea elitistă a peliculelor prin abordarea unor subiecte de psihologie a societăţii contemporane sau prin portretizarea unor figuri extraordinare, spaniole sau latino-americane.


Vineri, 5 martie 2010

ora 11:30
Conferinţă de presă - Carlos Saura, Institutul Cervantes

ora 19:00
Io, Don Giovanni
Cu: Lorenzo Balducci, Lino Guanciale, Emilia Verginelli,
Italia-Spania, 2009; durata - 2h07


Sâmbătă 6 martie 2010

ora 16.00
Carmen
Cu: Antonio Gades, Laura del Sol, Paco de Lucía
Spania, 1983; Durata - 1h48
Eterna poveste de dragoste. Este vorba despre o adaptare a operei Carmen de Georges Bizet la universul flamenco. Antonio, directorul unei companii de dans, pregăteşte montarea operei Carmen. În momentul în care găseşte protagonista ideală, între ei doi se încheagă o relaţie care reproduce libretul operei. Filmul a primit Premiul pentru Cea mai Importantă Contribuţie Artistică la Festivalul de la Cannes şi a fost nominalizat la Premiile Oscar in 1984.

ora 18.00
Bodas de sangre
Cu Antonio Gades, Cristina Hoyos, Juan Antonio Jiménez, Pilar Cárdenas
Spania-Franţa, 1981; Durata - 1h20
Carlos Saura prezintă prin dans flamenco drama din film: o mireasă şi amantul ei fug în ziua nunţii. Mirele părăsit îi urmăreşte şi între cei doi bărbaţi are loc o luptă pe viaţă şi pe moarte. Cei doi se înjunghie reciproc şi astfel o nuntă care ar fi trebuit să constituie o bucurie devine o nuntă însângerată.

ora 20.00
El amor brujo
Cu: Antonio Gades, Cristina Hoyos, Laura del Sol, Juan Antonio Jiménez
Spania, 1986; Durata - 1h48
Este cel de-al treilea film din trilogia flamenco a lui Carlos Saura. Filmul ne prezintă o altă poveste de dragoste, de această dată este vorba despre un cuplu gitan José şi Candela; José se luptă cu un rival şi este ucis. Candela se mărită cu alt bărbat, dar în fiecare noapte se trezeşte şi dansează cu spectrul lui José.


Duminică 7 martie 2010

ora 16.00
Flamenco
Cu: La Paquera de Jerez, Merche Esmeralda,Manolo Sanlúcar, Joaquín Cortés
Spania, 1995; Durata - 1h47
Naratorul face o introducere în arta flamenco, vorbeşte despre rădăcinile uneia dintre cele mai emoţionante muzici ale lumii: flamenco. Filmul face o trecere în revistă a tutoror tempo-urilor de flamenco bulerías, fandangos, farrucas, martinetes, rumbas... ca omagiu adus acestei arte vechi şi profunde care este arta flamenco.

ora 18.00
Goya en Burdeos / Goya în Bordeaux
Cu: Francisco Rabal, José Coronado,Dafne Fernándes
Spania-Italia, 1999; Durata - 1h47
Francisco de Goya, aflat în exil la Bordeaux împreună cu ultima sa amanta, Leocadia Zorrilla de Weiss, face pentru fiica lui, Rosario, o trecere în revistă a evenimentelor care i-au marcat viaţa. Îi vorbeşte despre un Goya tînar, despre extazul faimei, despre convulsiile politice, despre dragostea pentru ducesa de Alba, despre intrigile de palat şi despre jocul seducţiei.

ora 20.00
Tango
Cu: Miguel Ángel Solá, Cecilia Narova, Mía Maestro
Spania-Argentina, 1998; Durata - 2h07
Mario Suárez este un regizor argentinian obsedat să realizeze un film fundamental despre tango. Soţia lui, una dintre vedetele din film, l-a părăsit. Mario o întâlneşte pe Elena, de care se şi îndrăgosteşte, dar Elena are deja o relaţie cu unul dintre dansatori. Peste acest conflict se suprapune intenţia lui Mario de a vorbi în film despre dictatura militară din Argentina...


Festivalul Flamenco Clasic şi noile genuri
8 februarie - 7 martie 2010

Organizatori: Institutul Cervantes din Bucureşti şi Ambasada Spaniei în România, cu sprijinul Agenţiei Andaluze de Flamenco
Parteneri: Filarmonica George Enescu, Institutul Francez, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Teatrul Odeon
Coproducător: Societatea Română de Televiziune
Sponsori principali: Happy Tour, Hercesa, HL1, Roca
Susţinător: BRD - Groupe Société Générale
Sponsori: Bamesa Otel S.A., La Caixa, Cialt, Dytras, Garrigues, Inocsa, Blizzard Design-Grupo Typsa
Colaboratori: Afirma, Bogaris, Copisa, Cosercon, Eusma, Ferbu, Fonomat, Gis Group, Granvía, Plantmar, Sedesa
Parteneri Media: Observator Cultural, Liternet.ro, Port.ro, Şapte Seri, Zile şi Nopţi.