"Pentru fiecare copac tăiat în oraş se plantează alţi patru" este acum o lege şi cu aplicabilitate artistică. La Muzeul Naţional de Artă Contemporană, expoziţia Lemn.ro atrage atenţia asupra defrişărilor masive din mediul urban.
De câte ori merg la Muzeul de Artă Contemporană din Bucureşti, aflat într-o latură a clădirii Casei Poporului, practic un exerciţiu al imaginaţiei. Mă întreb: ce se poate face cu clădirea asta mare şi cu maidanul mai mult sau mai puţin verde ce o înconjoară?
Ideile jucăuşe apar şi pentru că îmi imaginez Muzeul de Artă Contemporană ca o coastă înfiptă neserios de artistic în seriozitatea impunătoare a clădirii... După ce vă povestesc în ce constă expoziţia la care am participat ultima oară, vă las să ghiciţi ce idee mi-a venit.
Sensibilitate în lemn
Lemn.ro e o expoziţie în trei părţi: o colecţie de fotografii alb-negru cu defrişările din Moldova anilor 1920, manifestul artistic 412 x 4 şi sculpturi în lemn din colecţia MNAC. (Sculpturile sunt de Apostu, Bitzan, Călinescu-Arghira, Ceara, Ciobanu, Covrig, Crişan, Dup, Gorduz, Iliescu Călineşti, Maitec, Păsat, Pârvu, Roman, Rusu, Şaptefraţi, Tiron, Vlad, Zidaru). Ce a unit toate aceste trei elemente nu este doar materialul vizat - evident, lemnul -, ci lemnul alăturat ideii de sacrificiu.
Sacrificiul recent
În anul 2006, în luna iunie, când toţi cireşii sunt în floare sau în rod, 412 copaci dintr-o livadă din cartierul Berceni din Bucureşti au fost retezaţi cu acte în regulă. Se dorea să se facă loc unei construcţii cu caracter comercial. Nu e suficient că Bucureştiul a fost declarat în 2008 cel mai poluat oraş al Uniunii Europene sau că bucureşteanul trăieşte într-un sfert din spaţiul verde care îi este alocat unui cetăţean european... Pentru că lucrurile se grăbeau, trunchiurile celor 412 cireşi în floare au fost tăiate şi trimise repejor la groapa de gunoi unde urmau să fie arse.
Statul stă, arta face şi desface
Arta şi domeniul ei preiau din nou ceea ce statul prin reprezentantul lui legal - municipalitatea - nu trebuia să lase să se întâmple sau ceea ce o dată lăsat să se întâmple, trebuia să-şi şi asume. Dar, evident că nu a făcut-o. Aşa că Şerban Sturdza, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, în calitate de persoană privată se împrumută de bani, răscumpără trunchiurile retezate şi se pune pe aşteptat... o idee.
După câţiva ani buni, sculptorul Virgil Scripcariu împreună cu alţi oameni din localitatea Piscu, de lângă Bucureşti, iau trunchiurile în primire şi le transformă în operă de artă. Ca să ce? Ca să fie revândute, şi cu banii obţinuţi eu şi tu, şi el, şi ea să plantăm pomi. Câţi? 412 x 4.
"Pentru fiecare copac tăiat în mediul urban se plantează alţi patru" (Art 6, Hot.10 din 25/01/2001), spune legislaţia în vigoare. Te poţi întreba: şi legea asta pentru cine e? N-ar trebui să fie pentru cei care îi taie? Sau pentru cei care au cumpărat pământul pe care au fost copacii?
Puteţi merge să vedeţi grozăvia, dar şi proiecţia video care spune povestea instalaţiei, sau să intraţi pe site-ul proiectului www.412x4.ro. Cu surprindere amară o să găsiţi câţiva mucenici în lemn, cu inimi şi braţe largi deschise...
Povestea ajunge la Bruxelles
În ianuarie 2010, sculptorul Virgil Scripcariu este invitat la Tippingpoint, o întâlnire între artişti şi oameni de ştiinţă pe tema schimbărilor climaterice. Aici se crede că proiectul 412 x 4, prin resorturile lui, poate avea impact asupra conştiinţei colective în România.
"Câţi copaci au fost plantaţi?" a fost întrebarea mea către Virgil şi Adriana Scripcariu. Cu ştirea lor - niciunul. Actul artistic are nevoie de mediatizare şi de bani, şi, nu în ultimul rând, de oameni care să creadă în cauza asta - că în Bucureşti se poate respira cu toţi plămânii, nu numai cu un sfert din ei, încet şi repede, fapt ce ne face să trăim cu patru ani mai puţin decât media de vârstă pe România.
Ce ziceţi, se poate? Vă las cu întrebarea asta până la toamnă, când se pot planta iar copaci. Sper să ne întâlnim la sapă şi cazma în curtea Casei Poporului. Nu la muncă patriotică, ci la sculat din somn şi mobilizat autorităţile: să mai plantăm un copăcel!
Notă: În urma mediatizării expoziţiei, în ultimele zile au fost plantaţi 200+16 copaci. Povestea celor 16 merită atenţie deosebită: David Achim, un băieţel de 12 ani, a vândut prăjituri ca să cumpere şi să planteze împreună cu colegii de şcoală 16 arbuşti (dintre care 4 cireşi).