Vineri, 26 noiembrie 2010, a avut loc vernisajul expoziţiei
Maramureş - 1916, desfăşurat la ClujEstVisual, Fabrica de Pensule din Cluj-Napoca. Chiar dacă tema şi proiectul curatorial propuse de ClujEstVisual au urmat o linie destul de cuminte, expoziţia are avantajul de a se înscrie într-un curent actual care tratează probleme precum
societatea şi individul sau
recuperarea istoriei, iar alegerea unei prezentări clasice a fost bine întemeiată pe natura fotografiilor, a expresivităţii şi aspectului artistic pe care acestea le emană. Cu menţiunea
Fotografiile sociale ale lui Erich Hoffmann, prin care e specificat domeniul de aparteneţă al exponatelor - cu toate că prin calitate, compoziţie, prin multitudinea temelor tratate, fotografiile depăşesc limitele acestei preocupări artistice.
În perioada Primului Război Mondial, Erich Hoffmann a făcut parte din trupele cantonate în Carpaţi (des Karpathenkorps) la ordinul Imperiului Austro-Ungar, pentru a întări forţele armate imperiale din Transilvania. Atât cât a stat aici (1916-1917) a realizat peste 400 de fotografii care surprind aspecte din viaţa soldaţilor, a sătenilor, peisaje sau portrete. Dintre acestea 140 au fost recuperate de către Erdélyi Lajos într-un proces pe care el îl numeşte o
arheologie a fotografiei. Grupate în trei albume, după model vechi, învelite în piele şi decorate cu material înflorat (care, de altfel, a constituit şi motivul pentru coperta catalogului expoziţional), acestea i-au parvenit fotoarheologului încă din perioada comunistă, dar verificarea informaţiilor sau întreprinderea unor călătorii în scopul obţinerii lor a fost la vremea respectivă o încercare anevoioasă. Treptat, însă, lucrurile s-au aşezat şi astfel a fost posibilă prezentarea lucrărilor într-o expoziţie.
Felul în care ofiţerul german a abordat fotografia (respectiv caracterul social), dar şi numărul mare de instantanee pe care le-a făcut, au determinat cercetătorii să creadă că materialul vast (numerotat şi însoţit de descrieri) de care dispunea Hoffmann a fost utilizat pentru fotoreportaje. Teorie susţinută şi de faptul că, într-un catalog editat la München, apar câteva din imaginile lui Hoffmann sub formă de cărţi poştale.
Fotografiile au rol de document cu valoare istorică, importanţa lor constând atât în aspectul etnografic cât şi în valenţele artistice ce reies din modul de prelucrare tehnică a imaginilor şi din respectarea a regulilor de cadratură sau compoziţie fotografică. Seria de imagini e construită din nuanţe antagonice, reunind cadre militare, pline de forţă, cu peisaje calme sau momente din viaţa sătenilor. Însumează tipologii fotografice importante: portetistică, fotografie de grup, peisaje, imagine dinamică. Toate acestea pot conduce spre ipoteza că ele au constituit un soi de jurnal de observaţie, dar atmosfera creată de lumină, expresia personajelor şi compoziţia denotă grijă pentru caracterul estetic al imaginilor. Unele dintre porterete, precum
Bătrân cu găina de Sabat sau
Flăcăiandru român, scoase din contextul istoric, ar putea fi cu uşurinţă prezentate ca lucrări ale unor fotografi contemporani care vânează acest gen, fie că vorbim de lumea satului sau de mediul citadin. Tehnica folosită ţine de tradţional, dar viziunea nu este cu nimic mai prejos de cea care vehiculează azi (de la documentariere la caracter estetic).
Din punct de vedere etnografic, pe de o parte imaginile redau eterogenitatea populaţiei locului, caracterul de teritoriu de graniţă al Maramureşului, surprinzând personajele în situaţii reprezentative: familii de refugiaţi ruteni, români, evrei şi lumea în care aceştia trăiesc - satul, locuinţele, curţile, munca pământului, dar şi comunitatea sau oamenii importanţi, precum învăţătorul şi notarul satului (un pitic român ilustrat într-o postură demnă, în conformitate cu natura activităţilor sale). Pe de-altă parte sunt imaginile cu soldaţi care urmăresc
o altă lume şi care prezintă unităţile de lucru, antrenamentele, ceremoniile de decoraţie, dar şi momente simple din viaţa soldaţilor sau a prizonierilor de război. Acestei categorii îi aparţine una din cele mai mai expresive imagini, slujba organizată în pădure pentru prizonierii ruşi, în care se zăreşte o masă imensă de capete înclinate, ascultând cuvintele rostite de un preot ortodox.
Luând în considerare aceste aspecte, expoziţia a dorit să pună cât mai mult în evidenţă imaginile şi mesajul lor în loc să supra-evidenţieze o poveste care e deja observabilă în temele fotografiilor. De aici şi lipsa unei narativităţi propriu-zise în aranjarea spaţiului expoziţional. Fotografiile sunt grupate astfel încât să sugereze o imagine de ansamblu şi să surprindă atmosfera vremii. Instantaneele vorbesc despre frumuseţea locurilor, despre viaţa maramureşenilor şi despre tehnicile fotografice ale vremii. Accentele clasice au subliniat şi mai mult estetismul imaginilor, poziţionând lucrările pe linia de mijloc, între fotografia artistică şi cea documentară.
