Ziua / februarie 2003
Anatomie. Titus. Căderea Romei
Anatomie.Titus.Căderea Romei de Heiner Muller e titlul premierei de la Teatrul Bulandra, un spectacol de Alexandru Darie, cu decorurile Mariei Miu şi muzica lui Adrian Enescu.

Textul lui Muller e în fapt o reluare comentată a piesei lui Shakespeare Titus Andronicus, prin introducerea unui personaj suplimentar, Naratorul, care-şi păstrează constant poziţia exterioară, de observator cinic. În ciuda păstrării intacte a conflictului şi replicilor shakepeariene, prezenţa Naratorului (interpretat de Radu Amzulescu şi, după restabilirea lui fizică, de Dan Aştilean) resemantizează textul, multiplicîndu-i nivelurile de interpretare.

Am început prin a-l întreba pe regizorul Alexandru Darie de ce a ales piesa lui Muller şi nu "originalul" shakespearian: "Din foarte multe motive. În primul rînd pentru că textul lui Muller face un arc peste timp, foarte interesant, legat de ce ni se-ntîmplă nouă astăzi, din nefericire fără ştiinţa lui Muller şi nici a noastră la momentul cînd făceam spectacolul. Mi se pare că acest apropiat război are o mare legătură cu spectacolul, fiindcă ceea ce reuşeşte Muller, după părerea mea, e să transforme povestea de familie, cu pildă, într-o poveste la scară cosmică, universală. Pe de altă parte, prin introducerea acestui narator şi prin joaca pe care el o face cu mai multe tipuri de teatru - de la tragismul poveştii shakespeariene (şi un teatru visceral care-i e propriu lui Shakespeare) trece prin Brecht, prin teatrul expresionist, ca să ajungă, pînă la urmă, la comedia burlescă."

Darie a ales, totodată, o montare cu decoruri minime – o arenă, care la prima reprezentaţie mirosea încă a lemn proaspăt, înconjurată de gradenele pentru public (care nu au locuri numerotate, ceea ce-i permite spectatorului să-şi aleagă "punctul de observaţie"). Centrul de greutate cade astfel pe jocul actorilor şi pe interacţiunea lor permanentă cu spectatorii: "Cred că piesa mi-a impus un lucru, şi anume regăsirea (cel puţin asta am încercat noi să facem) mijloacelor actoriceşti primordiale, adică vocea, trupul actorului, mai puţin aceste efecte de tip cinematografic, prin faptul că am creat acea arenă în care publicul e parte din spectacol, fiindcă Naratorul i se adresează, vorbeşte cu spectatorii, cu fiecare în parte. S-a impus astfel un anume tip de energie, care pe mine m-a fascinat, pentru că piesa lui Shakespeare e extraordinară, dar îţi impune o scară mare, de teatru naţional. Toate montările cu Titus Andronicus s-au făcut într-o zonă de Grand Guignol; la Muller m-a cucerit faptul că rescrierea lui te duce cu gîndul la o intimitate, de ritual aproape, între public şi actori."

Şi pentru actorul Daniel Popa, cel care joacă rolul unuia din fiii lui Titus Andronicus, Lucius, aflat la prima colaborare cu Alexandru Darie, intimitatea cu publicul e un element esenţial: "Foarte bine mi-a prins să am spectatorii atît de aproape, să simtă orice, să mă vadă cum zîmbesc... Sunt scene în care suntem mulţi şi dacă spectatorii rămîneau unde le e locul de obicei nu ştiu dac-ar fi văzut toate nuanţele, toate trăirile." Anatomie. Titus. Căderea Romei devine astfel o "anatomie" a artei actoriceşti: "Chiar îl vezi pe actor cum intră senin şi iese urlînd, fără o mînă, cu doi fraţi morţi. Sunt momente în care cînd păşim noi se zguduie gradenele."

Prima parte a spectacolului, de o duritate şocantă, e cea în care confruntarea dramatică e una între grupuri de personaje - între familii, între romani şi goţi, între facţiuni ale puterii. Regizorul construieşte stop-cadre de un puternic impact vizual, grupuri statuare ale personajelor pentru care acţiunea se opreşte lăsînd loc Naratorului-comentator, un înger al morţii fără forţă demiurgică. Alexandru Darie: "E o caracteristică a spectacolului; faptul că Naratorul intervine să explice, să aibă premoniţia unor momente m-a dus la acest tip de rezolvare. E şi singurul mod de relaţionare vizuală posibil, pentru că, neexistînd un decor propriu-zis, îţi impune să lucrezi vizual cu alte elemente, printre care trupurile de care vorbeam şi lumina, cu un rol foarte important."

Tensiunea scade în cea de-a doua parte, a desfăşurării individuale, rînd pe rînd, a eroilor – e momentul de tragi-comic al spectacolului. Măcelul final e o întoarcere la brutalitatea părţii întîi, încheind astfel această structură circulară care este Anatomie.Titus.Căderea Romei: "Piesa e scrisă aşa, trece de la o cheie foarte dură la una tragi-comică, aproape de burlesc, şi se revine, la sfîrşit, la duritatea iniţială. Cred că asta ţine şi de rodare, partea a doua va cîştiga în intensitate pe măsură ce numărul reprezentaţiilor va creşte.", spune Alexandru Darie.

Fişa tehnică :

Regia : Alexandru Darie
Distribuţia : Cornel Scripcaru (Titus Andronicus), Radu Amzulescu (Naratorul), Daniel Popa (Lucius), Marian Rîlea (Marcus), Camelia Maxim (Tamora), Anca Androne (Lavinia)
De: Heinrich Muller Regia: Alexandru Darie Cu: Cornel Scripcaru, Dan Aştilean, Marian Rîlea

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus