Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a avut premiera în 1994. Imediat după "ridicarea" Cortinei de Fier, Constantin Chiriac, pe atunci actor al Teatrului de Stat din Sibiu, a plecat în Germania pentru prima dată. "În 1990, imediat după 1 ianuarie, am plecat în Germania pentru a ajuta Teatrul din Sibiu, pentru că arseseră toate bunurile, de la decoruri la costume şi recuzită. Am fost printre primii sibieni care am obţinut paşaport", mărturiseşte Constantin Chiriac. La întoarcerea din Germania, a creat prima structură independentă de gen din oraş, care se numea Renaşterea Teatrului Sibian. Ulterior, ideea de a organiza un festival teatral a prins contur când a fost invitat la Anvers, în 1993, tocmai când izbucnise războiul din Iugoslavia.
"Pentru prima dată, un oraş din afara Uniunii Europene a primit statutul de Capitală Culturală Europeană, pentru că artiştii au făcut o presiune foarte puternică, formându-se un comitet din care făceam parte, alături de Peter Brook, Ariane Mnouchkine, Andrzej Wajda", povesteşte Constantin Chiriac. "Până cu doi ani în urmă, îi consideram pe aceşti artişti nişte legende, studiindu-i pe texte xeroxate sau vizionând tot felul de casete care circulau pe sub mână. După doi ani, m-am trezit luptând alături de ei pentru libertatea artiştilor. A fost miraculoasă această deschidere. Atunci, am făcut multe legături şi am hotărât să organizez festivalul la Sibiu", explică Constantin Chiriac.
Cu usturoi împotriva strigoilor
În jurul Zilei Mondiale a Teatrului, 27 martie 1993, actorul a organizat prima ediţie a Festivalului de Teatru Studenţesc, în calitate şi de director al Casei de Cultură a Studenţilor din Sibiu. În 1994 a organizat şi prima ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Tânăr Profesionist. "Am vrut să dau un semnal că am rupt-o definitiv cu teatrul de amatori, cu Cântarea României, cu toate compromisurile artistice care se făceau înainte de '89. Până atunci teatrul era desconsiderat, pentru că spectacolul străzii era mult mai puternic. Era o perioadă grea, spectatorii erau puţini, iar iniţiativele serioase, aproape inexistente. Am pornit un drum nou, având modele occidentale", spune el.
Primele ediţii s-au desfăşurat în martie şi în Sibiu erau încă troiene de zăpadă. Pentru unii invitaţi din străinătate care nu văzuseră atâta zăpadă decât în filme, România părea o ţară exotică. Alţii au purtat usturoi în buzunare, timp de o săptămână, pentru a se proteja de vampirii despre care auziseră că bântuie locul.
Povestea unui Uriaş
Festivalul a început să crească precum uriaşul din poveşti de la an la an: prima ediţie a durat trei zile, apoi următoarea - patru zile, apoi - cinci zile, până a ajuns la o săptămână, în 1996. "Din 1997, am hotărât să mut festivalul de la 27 martie la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie. Am simţit nevoia de a folosi şi spaţiile istorice, care datează de secole", declară Constantin Chiriac.
În 1997, festivalul a primit unul dintre cele mai mari granturi ale Uniunii Europene, echivalentul a 180.000 de dolari. Dacă în 1994 numărul ţărilor participante a fost de opt, la următoarele două ediţii au fost prezenţi la Sibiu invitaţi din 21, respectiv, 24 de ţări. În 2000, la cea de-a 7-a ediţie, numărul ţărilor participante ajunsese deja la 54, iar în 2007, la Sibiu se reuneau invitaţi din 68 de ţări de pe întregul mapamond, ajungând la 350 de evenimente pe parcursul a 11 zile de festival, prezentate în 66 de spaţii de joc din Sibiu şi din împrejurimi, cu o medie de 35.000 de spectatori pe zi. Aceste cifre au rămas constante şi la ediţiile următoare.
Teatru în Cetatea Cisnădioarei
Au urmat invitaţii la cele mai importante festivaluri din lume, de la Avignon şi Edinburgh. În 1997, câteva structuri importante au fost invitate la Festivalul de la Sibiu, printre care Das Arts, Ten Kate (flamand), care făcea o şcoală unde erau mastere renumite, în Olanda, la Maastricht şi Amsterdam. Atunci au început să vină la Sibiu primele companii de stradă.
"În 1997 am făcut un satelit IETM, care este network-ul cel mai numeros din Uniunea Europeană - Informal European Theatre Meeting (Întâlnirea Teatrelor Europene). Tot atunci a fost invitat şi Institutul de Teatru Mediteraneean, cu José Monleon, preşedinte. Am creat un program special în 2000, Argonauţii, pe care l-am făcut sus, la Cetatea Cisnădioarei, cu artişti din douăsprezece ţări, spectacol care a circulat în ţările producătoare", spune directorul festivalului. În 1999, Ion Caramitru, în calitate de ministru, a hotărât să facă, împreună cu Ministerul Culturii, la Sibiu, un simpozion internaţional, "Europa - un patrimoniu comun", la care au fost invitate personalităţi din zona artelor spectacolului, dar şi politicieni. După ce a devenit primar al Sibiului, în 2000, Klaus Johannis a sprijinit, de asemenea, financiar şi logistic demersurile teatrului.
Capitală Culturală europeană în 2007
În 2005, Consiliul Europei a acordat Sibiului titlul de Capitală Culturală Europeană pentru anul 2007. "Este unanim recunoscut faptul că programul Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007 se datorează în mare măsură solidei reputaţii internaţionale şi imensului capital de imagine de care Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS) se bucura deja de 12 ani. Evenimentul a dobândit continuitate, a ajuns să fie cunoscut din America până în Japonia şi a devenit al treilea festival din lume, după Avignon şi Edinburgh", precizează Constantin Chiriac. "Am reuşit în aceşti ani să creăm 68 de spectacole care se joacă la Sibiu cu casa închisă. Dintre acestea, 24 de titluri au mers în turnee internaţionale, având 168 de reprezentaţii pe toate continentele", apreciază directorul.
FITS, care are anul acesta un buget de 5,8 milioane de euro, propune, începând de vineri, un program care aduce la Sibiu participanţi din 70 de ţări şi prezintă 350 de evenimente ce se desfăşoară în 66 de spaţii de joc. La Sibiu se aşteaptă, până la 6 iunie, 35.000 de spectatori zilnic.
De la Moromeţii la Turandot
Constantin Chiriac, care a devenit sufletul festivalului de la Sibiu, s-a născut pe 3 octombrie 1957. A absolvit actoria la UNATC în Bucureşti, în 1980. Este director al Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu din anul 2000, iar din 1995 este preşedinte al Fundaţiei Democraţie prin Cultură, din Sibiu, coorganizator al Festivalul de Teatru.
A jucat în 19 filme, în peste 50 de spectacole şi 20 de one man show-uri. Printre cele mai cunoscute pelicule în care a fost distribuit se numără Croaziera (1981) şi Moromeţii (1988), unde l-a întruchipat excepţional pe Nilă, personajul lui Marin Preda. După 1990, i s-au înmânat trei diplome în management cultural. În 1998 a primit premiul pentru cel mai bun manager de teatru acordat de Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru.
Spectacole de referinţă
Marca regizorală Zholdak. Câştigător al Premiului UNESCO pentru regie în 2004, regizorul ucrainean Andryi Zholdak este un invitat constant al scenei sibiene. Printre spectacolele montate aici, se numără Idiotul (2001), după Dostoievski, Othello?! (2007), după Shakespeare, Viaţa cu un idiot (2007), după Erofeev, şi Turandot, care va fi reprezentat în festival în 2010.
Andryi Zholdak, în vârstă de 48 de ani, este numit copilul teribil al Ucrainei sau artistul dezechilibrului, al violenţei, al sexului explicit, dar care, dincolo de şocurile extreme produse actorilor sau spectatorilor, emoţionează tocmai prin aceste senzaţii tari. George Banu îl consideră pe Zholdak un meteorit, care face ţăndări textele clasice, într-o estetică a şuvoiului de imagini. Zholdak este comparat cu o "matrioşcă gigantică".
Un tramvai numit Popescu, în regia lui Gavriil Pinte, este un proiect itinerant, neconvenţional, experimental şi alternativ, scenariul fiind după textele operei antume şi postume a poetului Cristian Popescu. Spectacolul se joacă, în mare parte, într-un tramvai pe traseul Sibiu - Răşinari şi retur. În prima parte, sunt prezentate personajele "Familiei Popescu" şi "Arta Popescu". Pe drumul de întoarcere de la Răşinari se derulează artele lui Popescu: teatrul, circul, muzica, dansul, pictura şi filmul. Un tramvai numit Popescu este un spectacol multilingvistic, îmbarcarea şi debarcarea făcându-se numai la cimitir.
Pescăruşul, montat de Andrei Şerban, a deschis manifestările de la Sibiu - Capitala Culturală din 2007. Regizorul s-a abătut de la modelul clasic de interpretare, punând accent pe indicaţia lui Cehov din subtitlul piesei: "o comedie". Folosindu-se de umorul amar rezultat din imposibilitatea personajelor de a face diferenţa între realitate şi iluzie, Andrei Şerban a avut ideea de a-i aduce faţă în faţă pe Maia Morgenstern şi Tudor Aaron Istodor, mamă şi fiu acasă, dar şi în piesă, ca să-şi înfrunte dragostea şi să concureze pentru atenţia publicului, exact aşa cum îşi imaginase Cehov: o divă şi un tânăr aspirant la glorie.
Trilogia evreiască a regizorului Mihai Măniuţiu s-a jucat, în 2007, în halele uzinei Simerom, cu reprezentări succesive ale spectacolelor: Experimentul Iov, Shoah. Versiunea Primo Levi şi Ecleziastul. "Trilogia este o călătorie, un spectacol despre ce este omul, despre disperarea şi puterea lui de a rezista, de a exista, atunci când Dumnezeu e mai mult o idee", spunea regizorul Mihai Măniuţiu. Experimentul Iov este o adaptare scenică după Cartea lui Iov, vorbind despre confluenţa dintre iudaism şi creştinism prin vocea actorului principal, Marian Râlea.
Faust, succes la Edinburgh, recunoaştere târzie în România
Pentru programul Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007 a fost pregătit un spectacol - eveniment, Faust, după Goethe, într-o hală industrială, la Simerom, o montare a lui Silviu Purcărete care a costat peste 300.000 de euro. Actriţa Ofelia Popii, în rolul lui Mefisto, necunoscută până atunci în afara Sibiului, a devenit revelaţia anului 2007, potrivit lui George Banu. Spectacolul a avut un succes imens la în 2009, iar presa internaţională a elogiat pe pagini întregi spectacolul lui Silviu Purcărete.
După acest succes, Festivalul de la Edinburgh, alături de cele de la Dublin şi de la Glasgow, au decis să-l susţină pe Silviu Purcărete să pună în scenă anul viitor, împreună cu Teatrul Naţional din Sibiu, spectacolul Călătoriile lui Gulliver. Senatul UNITER a acordat anul acesta Premiul de Excelenţă pentru creatorii spectacolului.
"Din păcate, Faust nu a fost nominalizat la vremea respectivă pentru cea mai bună regie, iar recunoaşterea ca cel mai bun spectacol vine prin acest premiu de excelenţă, urmare a unei confirmări valorice la Festivalul Internaţional de la Edinburgh, ediţia 2009. Este binevenită această recunoaştere târzie, chiar dacă eforturile echipei manageriale şi ale celorlalţi 140 de membri ai colectivului au fost omise", s-a sesizat Constantin Chiriac.
Temele FITS
2010 - Întrebări
2009 - Inovaţii
2008 - Energii
2007 - Next
2006 - Împreună?!
2005 - Semne
2004 - Moşteniri
2003 - Mâine
2002 - Punţi
2001 - Provocări
2000 - Alternative
1999 - Creativitate
1998 - Legături
1997 - Identitate culturală
1996 - Violenţă
1995 - Toleranţă
1994 - Fără temă.
Descarcă programul FITS 2010 aici.