Silvia Dumitrache: Sînteţi pentru prima oară în România. Care sînt impresiile asupra spaţiului românesc, în general, şi a teatrului, în particular?
Moncef Souissi: Sibiul este un oraş liniştit, cu oameni extrem de educaţi şi la care se regăseşte o moştenire culturală a unei civilizaţii străvechi. Este un popor cald, deschis, şi mi-ar plăcea să revin în Sibiu. În ceea ce priveşte teatrul românesc, acesta este unul avansat, se înscrie printre cele mai bune teatre din lume. Mi-ar plăcea să revin în România pentru a vedea spectacole la care nu am reuşit să asist.
S.D.: Cum este lucrul cu trupa de actori de la Teatrul Naţional din Sharja şi ce înseamnă teatrul, din perspectiva unui regizor din Emiratele Arabe Unite?
M.S.: Am lucrat cu Teatrul Naţional din Sharja din 1982, iar majoritatea actorilor pe care i-aţi văzut în Nimrud sînt elevii mei, eu i-am format, iar acum sînt nişte actori de comedie foarte buni, nu numai la nivelul Sharjei sau al Emiratelor Arabe Unite, ci şi la nivelul ţărilor arabe. Am crezut întotdeauna că oamenii au nevoie să comunice unii cu alţii şi să găsească puncte comune, pentru a face faţă injustiţiei, dictaturii, a tot ceea ce e inuman. Oamenii trebuie să fie prieteni, fraţi, indiferent de rasă, culoare sau de limba vorbită. Mie îmi place să fac teatru şi o să fac teatru pînă în ultima clipă a vieţii mele, pentru că acesta îi uneşte pe oameni, la fel cum politica îi dezbină. Noi, oamenii de teatru, îi aducem împreună pe oameni, nu alegem un anume public, ci el ne alege pe noi. Iar noi nu refuzăm pe nimeni, fie că este musulman, catolic sau ortodox, evreu sau budist. Teatrul e o modalitate de a-i uni pe oameni, dar păstrînd, în acelaşi timp, diversitatea individuală şi culturală.
Acesta e un motiv pentru care nu sînt de acord cu globalizarea - este un fenomen care îi uniformizează pe oameni, ucide specificitatea, iar eu cred că bogăţia se regăseşte în diversitate. Oamenii au nevoie să fie diferiţi. Iar teatrul îi oferă fiinţei umane libertatea de a exersa această diferenţă, pentru că îi dă posibilitatea să trăiască într-o lume imaginară, într-un spaţiu virtual, o îndepărtează de mizeria cotidiană şi îi dă voie să viseze.
S.D.: Se vorbeşte adesea despre diferenţele dintre Occident şi Orient. Credeţi că teatrul poate crea mai uşor un dialog între cele două spaţii?
M.S.: Nu există un singur Occident, la fel cum nu există un singur Orient. Evident că Occidentul e diferit de Orient, dar cu toţii sîntem cetăţeni ai acestei lumi, indiferent de naţionalitate, pe care nu ţi-o alegi. Nu trebuie să te consideri nici mai bun, nici mai rău decît celălalt, pentru că celălalt este, în acelaşi timp, eu, şi la fel, eu sînt şi celălalt. Şi, pornind de aici, trebuie să găsim lucruri care ne leagă, iar unul dintre acestea este teatrul. Teatrul nu este literatură, pentru că în teatru nu utilizăm doar cuvîntul, ci mai multe modalităţi de expresie: gesturi, mişcări corporale, culori, ritmuri, costume - acestea sînt limbajul teatrului. La teatru, lumea nu vine pentru a asculta - pentru asta există radioul -, ci pentru a vedea. Eu acord o mare importanţă vizualului în teatru. Comunic prin vizual, nu prin auditiv.
S.D.: Ce rol joacă teatrul în Emiratele Unite Arabe?
M.S.: Ca în toată lumea arabă, în Emiratele Unite Arabe, principala funcţie a teatrului este educarea populaţiei, iar acum teatrul e o platformă de expresie intelectuală, spirituală, dar şi estetică, artistică. Teatrul este locul unde se întîlnesc realul cu imaginarul.
S.D.: Cum apreciaţi receptarea publicului, în Europa şi în spaţiul arab?
M.S.: Publicul în România ne-a făcut o primire foarte călduroasă, oamenii au fost foarte generoşi, se vede că e un public cu o tradiţie teatrală, şi de aceea a şi fost posibilă o comunicare dincolo de limbaj. Şi ne bucurăm că sîntem, poate, primii ambasadori ai teatrului arab în România. Diferenţa dintre publicul european şi cel arab este dată de tradiţia teatrală - în Europa, publicul european are o tradiţie teatrală, la noi nu este un fenomen cu o amploare atît de mare. Voi aţi reuşit să creaţi o tradiţie, un public specific, noi nu avem încă un public specializat pe teatru.
S.D.: Spectacolul prezentat la Sibiu, Nimrud, este bazat pe un subiect istoric. Ce mesaj aţi dorit să transmiteţi?
M.S.: Nu faptul că e un subiect istoric contează, eu am vrut să arăt că, în prezent, încă există tirani precum Nimrud şi au existat întotdeauna. Nu interesează Nimrud din trecut, ci "Nimruzii" din prezent. Mesajul este unul împotriva dictaturii, a tiraniei de oriunde, împotriva nedreptăţii. Nimrud a fost nedrept şi a crezut că poate deveni Dumnezeu prin puterea sa, dar a fost suficientă acea insectă care i-a intrat în ureche pentru a fi distrus.
S.D.: Care sînt viitoarele planuri?
M.S.: Acum lucrez la o piesă care vorbeşte despre un mare filozof din lumea arabă, Averroes, care a accentuat necesitatea toleranţei între toţi oamenii, importanţa logicii, a vorbit de raţiune înaintea lui Descartes, în secolul al XII-lea, în Cordoba. Rolul lui Averroes îl voi juca chiar eu, iar premiera va avea loc la Centrul Cultural din Hammemed, în deschiderea Festivalului Internaţional din Hammemed.
Descarcă programul FITS 2010 aici.