Hotnews.ro / iulie 2010
75 de minute va dura documentarul de animaţie pe care Anca Damian îl realizează despre sfârşitul tragic al lui Claudiu Crulic, în 18 ianuarie 2008, la capătul a patru luni de greva foamei într-o închisoare poloneză. După o documentare de un an de zile, având acces la documentele anchetei aflate în desfăşurare în Polonia, regizoarea a ales varianta unei animaţii în care comentariul din off - ficţionalizat după date reale -, îi aparţine victimei şi e citit de actorul Vlad Ivanov. Crulic - sau drumul spre dincolo va fi un fel de "Autobiografie a lui Claudiu Crulic" tragi-comică. Anca Damian ne-a dat mai multe informaţii despre această coproducţie româno-poloneză.
 
Iulia Blaga: Pentru care motiv faceţi un film despre cazul Crulic?
Anca Damian: Eram în Polonia când am auzit de caz, şi primul lucru care m-a impresionat a fost modul în care Claudiu Crulic a murit. O moarte lentă, în săptămâni în care corpul se necrozează înainte de a fi declarat mort. Cu două zile înainte de moarte avea glicemia aproape de zero, nu se mai putea mişca, la întrebări clătina uşor din cap. Am avut revelaţia cumplitei singurătăţi pe care acest om a trăit-o, înconjurat fiind de oameni care au putut să-l privească fără să-l ajute.
 
I.B.: De ce aţi optat pentru varianta unui film de animaţie?
A.D.: Iniţial am pornit de la o formulă de docu-ficţiune. Doream să am un personaj, un ziarist care să interacţioneze cu personajele reale ale acestei poveşti. Am fost la Cracovia de două ori şi mi-am dat seama de dificultatea lingvistică a comunicării - nu multă lume vorbeşte engleza -, şi apoi exista o evidentă reţinere în a spune ceea ce era de fapt important şi valoros. Ceea ce vroiau să declare era autocenzurat, şi nu aveam decât nişte "talking heads" care spuneau clişee. Şi mai erau destui care nu vroiau să dea nicio declaraţie.
 
Am făcut o documentare de un an de zile şi formula animaţiei a părut concretizată în clipa în care am avut o imensă bancă de imagini preluate de la familie, Procuratură, penitenciar, precum şi fotografii făcute de noi. Din toate documentele şi toate interviurile luate am recompus miezul acestei poveşti, care nu putea fi filmat sau înregistrat. De dincolo de moarte, Claudiu Crulic nu mai putea da interviuri. Animaţia a venit ca o formulă creatoare. Ea oferă şi credibilitate, mai mult decât orice re-enactment.
 
I.B.: În ce stadiu sunteţi cu producţia?
A.D.: Primele cinci minute de animaţie sunt realizate. Se lucrează la layout-uri. Povestea este narată din punctul de vedere al lui Claudiu Crulic, adică la persoana întâi, deci din punctul de vedere al victimei. Vocea am scris-o  împreună cu Elena Vlădăreanu. Vlad Ivanov - care face vocea lui Claudiu Crulic - a dat acestei poveşti umorul, distanţa şi căldura de care era neapărată nevoie. Urmează să finalizăm animaţia până în luna noiembrie a lui 2010. După aceea, sunetul se va face în Polonia.
 
I.B.: Cine face animaţia?
A.D.: Un grup de artişti români: Dan Panaitescu, Raluca Popa, Roxana Bentu, Dragoş Ştefan, Tuliu Olteanu. Ei au adăugat creativitate vizuală poveştii.
 
I.B.: Aţi luat legătura cu procurorii români şi polonezi care se ocupă de caz? Au refuzat cumva să vă dea informaţii pe motiv că ancheta e în curs?
A.D.: E o noutate dacă vă spun că cele mai greoaie comunicări le-am avut în România? Că s-au schimbat trei purtători de cuvânt la Ministerul Afacerilor Externe până am putut primi un răspuns de la ei? În Polonia lucrurile păreau inaccesibile la început, dar am reuşit să obţin în fotocopie toate documentele anchetei, de la toate dosarele cazului. Niciun ziarist român nu a reuşit să le vadă măcar, iar eu am dreptul să le folosesc în film. Este, de fapt, meritul co-producătorului meu din Polonia.
 
I.B.: Mai exact, în ce a constat documentarea?
A.D.: În primul rând a ţinut de acte. Bineînţeles că accesul la ele a fost parte a acestei documentări. Apoi au fost întâlnirile cu toţi cei care au fost implicaţi în poveste sau colaterali ei. Familie, rude, vecini, gardian, coleg de celulă, medicul care l-a avut în grijă până a murit, oficiali ai Procuraturii şi penitenciarului. Uneori poveştile coincideau, dar de cele mai multe ori fiecare ştia o altă felie, care corespundea numai parţial celorlalte.
 
A fost greu, uneori părea chiar imposibil. Aveam mereu o senzaţie de greutate sufletească când porneam spre Cracovia sau Dorohoi, însă mereu am avut senzaţia că lucrurile se desfăşoară în faţa mea mult mai bine decât mă aşteptam. Parcă primeam un ajutor, aşa, ca un dar. De familia Crulic m-am apropiat foarte mult. Chiar vreau să îi mulţumesc pentru sprjinul pe care mi l-a dat. Am ajuns să-i sun, să-i întreb ce mai fac, ca pe nişte cunoştinţe vechi de care m-am ataşat.
 
I.B.: Credeţi în nevinovăţia lui Claudiu Crulic? A fost închis pe nedrept?
A.D.: Toate dovezile din dosar îi demonstrează nevinovăţia în legătură cu furtul de care a  fost acuzat la data de 12 septembrie 2007.
 
I.B.: După ce aţi stat de vorbă cu atâţia oameni care l-au cunoscut, cum îl vedeţi acum pe eroul absent al filmului dvstră?
A.D.: De când am început să fac filmul am vrut să evit să am o privire părtinitoare asupra lui.
 
Am auzit vorbe bune de la vecinii săi din Polonia, care au scris indignaţi un articol în ziarul local, când au aflat despre moartea lui. Comportamentul lui avea mult respect, compasiune, milă faţă de cei din jurul lui. Ziarista care s-a ocupat de cazul lui în Polonia, Malgorzata Nocun, a primit multe telefoane de la oameni care l-au cunoscut şi care aveau numai vorbe bune despre el. Deşi înconjurat de familie, a trăit singur şi, deşi înconjurat de mulţi oameni, a murit cumplit de singur, luptând să-şi demonstreze nevinovăţia.
 
I.B.: A fost greu să obţineţi finanţare de la instituţiile poloneze?
A.D.: Admir normalitatea din cinematografia poloneză. Experienţa pe care am avut-o în obţinerea finanţării a fost mult mai firească şi mai profesională decât experienţele româneşti. Deşi e un subiect care nu poate face plăcere poporului polonez, finanţarea de la Polish Film Institute a fost obţinută încă de la sfârşitul anului trecut. Anul acesta s-a mai adăugat şi finanţarea de la Fondul Regional din Cracovia.
 
I.B.: Bugetul e acoperit?
A.D.: Încă nu. Aşteptăm rezultatele concursului de la Centrul Naţional al Cinematografiei din România. Până acum, de la CNC am primit doar fonduri de dezvoltare. Dacă în Polonia există patru concursuri de finanţare pe an, eu a trebuit să aştept reluarea concursurilor în România. Am demarat filmul investind mulţi bani personali, având sprijinul domnului Horia-Roman Patapievici, al ICR Varşovia, sprijinul mai multor prieteni care încă n-au fost plătiţi şi adunând mici fonduri de la coproducători români.
 
Fiecare film trebuie făcut la momentul lui. Artistic vorbind, proiectul era copt şi aşteptând puteam să pierd banii din Polonia. Cred că dincolo de povestea condiţiei umane este vorba despre un român care şi-a pierdut viaţa pentru a-şi susţine nevinovăţia. Într-un fel, povestea lui poate fi reprezentativă pentru românii care au împânzit Europa - căpşunarii -, cum îi numim (există multă tristeţe şi tandreţe în acest apelativ.). Este un film important, cred, şi nu mi-e frică de vorbe mari - este un subiect de importanţă naţională. Şi trebuie să fie în primul rând un film românesc. El se pretează unei distribuţii în sălile de cinema. Aşa a fost gândit: ca un film de o calitate artistică specială, care oferă un spectacol al emoţiilor şi umorului, cu toată gravitatea mesajului pe care îl conţine.
 
I.B.: Ce reacţii aţi dori să aibă filmul în Polonia?
A.D.: Reacţiile pe care aş vrea să le obţină filmul în Polonia sunt reacţiile pe care aş vrea să le aibă peste tot unde va fi vizionat. Nu am vrut să culpabilizez poporul polonez. Românii sunt şi ei vinovaţi - Crulic a cerut sprijinul Consulatului, nu? Toţi suntem vinovaţi, că încă avem prejudecăţi, că judecăm în şabloane, că nu avem compasiune. Dacă se va înţelege asta şi spectatorii vor avea un moment de adevăr - între râs şi plâns -, în ceea ce priveşte valorile acestei lumi, voi considera că filmul şi-a atins scopul.
 
I.B.: În ce stadiu e acum ancheta asupra morţii lui Claudiu Crulic?
A.D.: Ancheta din  Polonia e încă în desfăşurare. De moartea lui au fost acuzaţi patru medici. Unul dintre ei a murit, au mai rămas trei în proces. Procuroarea care a anchetat cazul nu fost acuzată că nu a ţinut cont de dovezile de nevinovăţie, pentru că - şi aici avem de-a face cu un scenariu demn de Corneliu Porumboiu -, dacă a urmat corect procedura, un procuror nu poate fi acuzat că a interpretat greşit. Nu va primi prime şi nu va fi avansat, dar este exonerat de orice acuzaţie.
De: Regia: Cu:

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus