Celebrul regizor iranian Rafi Pitts, Jean Rozat (directorul televiziunii ARTE France), Marijke Rawie (preşedinta ExpertDocs), Michal Bregant (decanul universităţii FAMU din Praga), Sorin Botoşăneanu (decanul Universităţii Naţionale de Teatru şi Film "I. L. Caragiale" din Bucureşti), documentaristul John Appel, Nino Kirtadze (regizoare de filme documentare, fost consilier al preşedintelui georgian şi jurnalist în zone de război), alături de Roxana Grămadă (Director Corporate Affairs Realitatea-Caţavencu) şi Alexandra Buzaş (reporter/editor Mediafax) au făcut parte din juriul care a discutat cu cei 16 studenţi subiectele alese şi le-au oferit o imagine de ansamblu a realităţii industriei de film documentar de azi.
Fiecare echipă este formată dintr-un regizor, un director de imagine, un editor şi un producător. Cu toţii s-au întâlnit pentru prima dată acum două săptămâni, la începutul workshopului, iar "chimia" dintre ei este esenţială, în special că, a realiza un documentar în trei săptămâni, fără a lua în considerare primele 14 zile de training, este un lucru extraordinar.
Temele de care s-au arătat interesaţi cei 16 documentarişti sunt foarte diferite, atât ca subiect, cât şi ca abordare, şi sunt legate de practicarea magiei albe în spaţiul bucovinean, de satele comunităţii de etnici polonezi, de echipa de fotbal sătească, văzută ca o miniatură a satului, şi de locuitorii a două blocuri izolate, de la marginea unei păduri din Bucovina.
Regizorii celor patru echipe sunt Peter Akar (Ungaria), Jan Rendl (Cehia), Iulia Enculescu (România) şi Agnieszka Kowalczyk (Polonia). Ei vor lucra alături de operatorii Carmen Bianca Tofeni (România/Italia), Zsofi-Lili Kovacs (Ungaria), Annegret Sachse (Germania/Cehia) şi Marius Apopei (România). De montaj se vor ocupa Krisztian Marton (Ungaria), Wiktoria Szymanska (Polonia), David Syonyei (Ungaria) şi Tomas Potocny (Cehia). Producătorii care se vor manageria organizarea filmării şi rezolvarea tuturor situaţiilor care apar, pentru ca regizorul, operatorul şi editorul să poată realiza documentarul, sunt Andrada Popan Dorca (România), Costel Zaharia (România), Matei Budeş (România) şi Julianna Borzsei (Ungaria).
În cea de-a doua etapă are loc filmarea proiectelor alese, urmată de editarea şi de finisarea documentarului. Trainingul de editare Final Cut este susţinut de documentaristul Maarten Roos. Evaluarea finală va fi făcută de un juriu format din reprezentanţi ai televiziunii ARTE şi ai celor trei universităţi membre ale consorţiului, experţi internaţionali şi reprezentanţi ai mass-media specifice. Înmânarea premiului ICR va avea loc după vizionarea celor patru filme în spaţiul de proiecţie în aer liber din satul Vama.
Peste 120 de tineri au aplicat în primăvara aceasta pentru a participa la cea de-a cincea ediţie a AW, majoritatea din Europa Centrală şi de Est. Deşi, pentru prima dată, workshopul a primit dosare de înscriere şi de la tineri din S.U.A , Australia sau India, targetul de dezvoltare de film documentar a fost şi rămâne Europa Centrală şi de Est. Au fost selectaţi 16 candidaţi: şase români, cinci unguri, trei cehi şi doi polonezi, dintre care 12 sunt studenţi sau absolvenţi ai universităţilor unui consorţiu proaspăt fondat special pentru acest workshop. Acesta este format din AWA (Aristoteles Workshop Association), UNATC (Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică - Bucureşti, România), FAMU (Academia de Artă Cinematografică - Praga, Republica Cehă) şi SZFE (Universitatea de Teatru, Film şi Televiziune - Budapesta, Ungaria), consorţiu recunoscut şi sprijinit de Programul MEDIA al Uniunii Europene.
Rafi Pitts este un regizor iranian celebru, recunoscut ca făcând parte din noul val de cinematografie iraniană. A copilărit în Teheran, unde a locuit într-un apartament de la
subsolul unui studio de post-producţie cinematografică. A fugit din ţară în 1981, din cauza războiului dintre Iran şi Irak şi s-a stabilit la Berlin. În 1991, a obţinut Diploma de cinematografie şi fotografie la Colegiul Harrow din Londra. Primul său scurtmetraj, In Exile (1991), a fost selectat la Festivalul Internaţional din Londra în acelaşi an. S-a mutat la Paris şi a lucrat cu Leos Carax, Jacques Doillon şi Jean-Luc Godard. Filmele lui Rafi Pitts au câştigat premii internaţionale.Primul său lungmetraj, Season Five (1997), a fost prima coproducţie franco-iraniană de la Revoluţia Iraniană din 1979 şi a avut premiera la Veneţia. Sanam (2000) a fost foarte aclamat de criticii francezi şi supranumit «Cele patru sute de lovituri/Les quatre cents coups». În 2003, a prezentat la Locarno un documentar foarte controversat, Abel Ferrara: Not Guilty. It's Winter (2006) a avut premiera la Berlin, în competiţie, iar un an mai târziu, Festivalul Internaţional de la Seattle l-a onorat cu Premiul "Emerging Masters" pentru toată filmografia sa. Ultimul său film, The Hunter, a fost selectat în competiţie, pentru Leul de Aur, la cea de-a 60-a ediţie a Festivalului Internaţional de la Berlin.
Nino Kirtadze a fost consultant al Preşedintelui Republicii Georgia şi jurnalist derăzboi în Cecenia şi în alte conficte armate din Armenia, Azerbaijean şi Georgia. Primul ei film documentar, Les Trois Vies d'Edouard Chevardnadze/The Three Lives of Eduard Shevardnadze, a fost proiectat la Festivalurile Internaţionale de la Toronto şi Cannes. În 2005, alt documentar al său, The Pipeline Next Door, a primit premiul pentru Cel mai bun film documentar din partea Academiei Europene de Film. Chiar de la debutul său cinematografic, Nino Kirtadze a stabilit cu fermitate o intensitate vizuală, structuri narative puternice şi abordări metaforice. Camera ei reuşeşte să jongleze înainte şi înapoi, între natural şi supranatural. Printre documentarele sale de lungmetraj, care au câştigat premii internaţionale prestigioase, se numără şi popularul documentar german Chechen Lullaby (2002, Premiul de Aur Adolf Grimme).
Marijke Rawie este preşedintele ExpertDocs şi s-a specializat în pitching, training şi consultanţă de film documentar pentru coproducţii internaţionale. ExpertDocs oferă expertiză autorilor de film documentar, caselor de producţie şi forumurilor de pitching pentru a înţelege mediul global al coproducţiilor de film documentar internaţionale şi know-how pentru direcţionarea proiectelor sale către pieţe internaţionale. Marijke Rawie a fost directorul Departamentului de Artă şi Film Documentar la AVRO TV, primul post public de televiziune din Olanda, între 1991 şi 2006.
În 1991 a fondat programul de film documentar AVRO Close-Up, care a devenit rapid una dintre entităţile de coproducţie şi cofinanţare a documentarelor din Europa, cu recunoaştere internaţională: Emmy, Golden Fipa, Golden Bear, Golden Calf, Academy Award, Banff Rocky Award, Golden NYF, Golden Link etc. În prezent, Marijke Rawie este atât consultant independent de film documentar pentru case de producţie naţionale şi internaţionale, cât şi trainer de pitching pentru documentare, pentru festivaluri de film şi forumuri: vicepreşedinte al EBU Documentary Group (1998-2006), vicepreşedinte al Advisory Board Discovery Campus Masterschool, membru al comitetului de conducere al Primului Congres al Producătorilor de Artă, expert în film documentar şi trainer de pitching la EDN, expert în film documentar la Eurodoc etc.
John Appel lucrează ca director de imagineşi regizordin 1987. Ca regizor independent, a lucrat la mai mult de 30 de filme documentare pentru cinema şi televiziune, iar ca operator, pentru peste 50 de documentare. În 2000 a fondat, împreună cu regizoarea Heddy Honigmann, o casă de producţie (VOF Appel&Honigmann). John Appel este lector universitar invitat la Academia Olandeză de Film şi Televiziune (din 2000) şi trainer al multor workshop-uri naţionale şi internaţionale. Este commissioning editor pentru postul de televiziune HUMAN (din 2006), coach pentru tineri regizori etc. În 1999, a câştigat Premiul Joris Ivens în cadrul IDFA pentru filmul Andre Hazes/She Believes in Me, cel mai de succes documentar olandez din ultimii 40 de ani. Filmul său, The Last Victory (2004), a fost nominalizat la Cel mai bun film documentar european al anului 2004 şi a câştigat multe premii internaţionale. În 2009, a câştigat Premiul IDFA pentru la Cel mai bun film documentar olandez, The Player, nominalizat şi ca cel mai bun film documentar de lungmetraj.