Observator Cultural / septembrie 2010

La a cincea sa ediţie, Aristoteles Workshop, proiectul de succes iniţiat de către Cristina Hoffman şi Dan Nuţu, s-a mutat din Sibiu în Suceava. Ceea ce nu a reprezentat o problemă pentru cineaştii participanţi, confirmînd convingerea lui Dan Nuţu că subiecte de film documentar se găsesc peste tot. Trebuie doar să fii suficient de motivat pentru a le scoate la iveală.

 

Primele patru ediţii ale Atelierului Internaţional de Film Documentar Aristoteles (2006-2009) s-au desfăşurat în sate din judeţul Sibiu (două în Cisnădioara, alte două - în Sibiel). În 2009, cînd unul dintre experţii care jurizau scurtmetrajele produse în cadrul workshopului s-a plîns că s-a săturat de filme despre ciobani / meşteşugari locali, organizatorii au realizat că era nevoie de o schimbare. După mai multe tatonări în alte locuri din Ardeal sau Moldova, Dan Nuţu şi doi colaboratori ai săi au ajuns în comuna Vama (Suceava) şi, încîntaţi / inspiraţi de peisajele magnifice ale zonei, au decis să-l aducă pe Aristotel în Bucovina.
 

Astfel, ediţia 2010 a atelierului i-a reunit pe cei 16 participanţi (tineri cineaşti din ţările Europei Centrale şi de Est) sub acoperişul primitor al pensiunii Casa Călin din Vama. Ei au avut la dispoziţie cinci săptămîni (1 august - 5 septembrie 2010) pentru ca, sub îndrumarea unor specialişti în documentar, să-şi aleagă subiectele, să-i convingă pe mentorii lor de justeţea alegerii lor (a fost prima ediţie cu o etapă de pitching), să filmeze şi să monteze materialul brut, pentru ca, în final, să prezinte documentarele rezultate (care nu trebuie să depăşească 30 de minute) în faţa unui public alcătuit din invitaţi ai workshopului şi oameni ai locului.

Trainerii au fost, ca de obicei, nume cunoscute în lumea filmului: Thierry Garrel (şef de programe la ARTE), Nino Kirtadze (jurnalist şi documentarist originar din Georgia), Rafi Pitts (regizor iranian), Marijke Rawie (preşedinte al ExpertDocs şi consultant independent), John Appel (regizor, operator, profesor şi commissioning editor de film documentar), Martichka Bozhilova (producător bulgar), Adina Pintilie (cineast român) şi Maarten Roos (specialist în filme ştiinţifice şi instructor la Oxford Academy of Documentary Film). O noutate a ediţiei a cincea a fost şi înfiinţarea unui consorţiu universitar, din care fac parte UNATC (Bucureşti), FAMU (Praga) şi SZFE (Budapesta), şi prin intermediul căruia organizatorii au reuşit să obţină sprijinul Programului MEDIA al UE (pe lîngă finanţările primite şi în 2010 de la ARTE Franţa şi CNC).

Din juriul care a decis premiul cel mare (în valoare de 3.000 de euro, oferit de ICR) au făcut parte: André de Margerie (director de Relaţii Internaţionale la ARTE Franţa), Sorin Botoşeneanu (decan UNATC), Stere Gulea (cineast şi profesor UNATC), Miroslav Janek (cineast şi profesor de documentar la FAMU), Ibolya Fekete (cineast şi profesor SZFE), Adina Brădeanu (profesor-consultant la University of Oxford şi doctorand la Westminster University) şi Cristian Tabără (directorul Departamentului Film din TVR). În fine, o altă noutate la Aristoteles Workshop 2010 a fost alcătuirea unui al doilea juriu, al presei, din care am avut onoarea să fac parte - alături de Vasile Arhire (TVR Iaşi), Lucian Maier (LiterNet.ro), Andrei Rus (Film Menu) şi Cristina Zaharia (Port.ro) - şi care a acordat propriul premiu.
 

Film şi singurătate


Lipsa de experienţă a cineaştilor paticipanţi (a fost ediţia cu cea mai scăzută medie de vîrstă de pînă acum) s-a reflectat în cele patru scurtmetraje. Totuşi, aceste exerciţii, realizate într-un timp foarte scurt, au dovedit că tinerii cineaşti au potenţial pentru o carieră de documentarişti.
 

Un semn foarte bun mi s-a părut acela că premiantul jurnaliştilor şi al criticilor de film a coincis cu cel al juriului "mare": documentarul Blocul nr. 6 / Block no. 6, la care şi-au adus contribuţia regizorul Akar Péter (Ungaria), operatorul Carmen Bianca Tofeni (România / Italia), monteurul Krisztián Marton (Ungaria) şi producătorul Andrada Popan Dorca (România). După ce au renunţat la primele lor idei (nu e singura echipă care şi-a schimbat subiectul iniţial), cei patru au descoperit localitatea Leşul Ursului (comuna Crucea), alcătuită, de fapt, din două blocuri, dintre care unul complet abandonat, pentru că mina de uraniu la care lucrau bărbaţii comunităţii s-a închis în 2005. Acum, în Blocul nr. 6, izolat între pădure şi rîul Bistriţa (undeva nici la ţară, nici la oraş), mai sînt locuite doar 16 apartamente (din 24), încălzirea se face cu lemne, covoarele se spală în curtea deasupra căreia atîrnă frînghiile cu rufe, trecerea vreunei maşini străine reprezintă un eveniment, iar cel mai apropiat magazin se află la vreo doi kilometri distanţă.

Nu e de mirare că femeile din bloc, adunate la taclale pe o băncuţă-prispă, nu-şi ascund nostalgia faţă de viaţa lipsită de probleme de dinainte. "Ce faceţi, măi băieţi, iar vă plictisiţi?" - replica unei femei, adresată unor tineri pierde-vară, subliniază lipsa de orizont a acestor oameni, pe care echipa Aristoteles i-a filmat, timp de o săptămînă, fără a le pătrunde abuziv în intimitate (remarcabilă maturitatea operatoarei de numai 19 ani). Anul acesta, Blocul nr. 6 a fost documentarul cel mai izbutit, cel mai coerent şi cel mai onest faţă de subiecţii săi.
 

Pornit tot ca un film "coral", de această dată despre comunitatea poloneză din satul Pleşa, Vară cu ţînţari/ Summer with Mosquitoes, distins cu o menţiune specială a juriului, s-a transformat într-un documentar-portret despre o fetiţă oarbă făcînd parte din această colectivitate. Echipa Aristoteles (regizor: Agnieszka Kowalczyk din Polonia; operator: Marius Apopei din România; monteur: Tomás Potocny din Cehia; producător: Julianna Borzsei din Ungaria) a realizat un film despre singurătatea individuală, nu colectivă, abordînd un subiect delicat - din păcate, uneori cu tuşe cam groase. Vară cu ţînţari debutează convingător din punct de vedere cinematografic, însă devine redundant şi discutabil etic după ce descoperim că protagonista sa este lipsită de vedere, iar realizatorii se folosesc de handicapul ei - combinat cu talentul ei muzical - pentru a ne şantaja emoţional. Totuşi, un film cu certe calităţi tehnice.
 

Tot singuri / însingurate, în felul lor, sînt şi personajele celorlalte două documentare realizate în cadrul workshopului. Primul dintre ele, 3 conversaţii / 3 Conversations (regizat de românca Iulia Enculescu, filmat de germana Annegret Sachse, montat de maghiarul Dávid Szönyei şi produs de românul Matei Budeş), se ocupă de o banală echipă de fotbal din mediul rural (Foresta Moldoviţa), fără a se concentra asupra vreunui jucător, şi este, după cum sugerează titlul, segmentat în trei părţi.
 

Fiecare capitol este montat de un alt membru al echipei (regizor, producător şi operator), în intenţia de a oferi trei filme scurte despre acelaşi subiect. 3 conversaţii are conceptul cel mai ambiţios şi cel mai original, însă, dacă prima parte e captivantă tocmai prin de-spectacularizarea "sportului-rege", cea de-a treia, care virează spre experimental (zgomotele de fond ar fi trebuit să suplinească vocile), ajunge să plictisească. Din păcate, cele trei capitole nu diferă suficient de mult pentru ca întregul concept să se susţină.

În fine, Confesiune / Confession (regizat de Jan Rendl din Cehia, filmat de Zsofi-Lili Kovacs din Ungaria, montat de Wiktoria Szymanska şi produs de Costel Zaharia din România), film despre practicile ezoterice / oculte din Bucovina, se remarcă prin imagine (mai ales că toate replicile personajelor sînt rostite din off) şi prin atmosfera de mister creată (dar nu şi aprofundată).
 

Aristoteles Workshop 5, desfăşurat în "cea mai bună locaţie pe care am avut-o vreodată" (după cum a caracterizat-o Dan Nuţu, ferm decis să revină la Vama în 2011), a produs patru filme şi, mai important, a ajutat un grup de 16 tineri cineaşti să progreseze şi să înveţe ce înseamnă cu adevărat a documenta realitatea.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus