Cantabilitatea limbii germane

Dintre toate numele prezente pe afişul primei ediţii a Festivalului Artelor, cel al sopranei Sylvia Greenberg, însoţit de cel al partenerului ei, pianistul David Aronson erau singurele practic necunoscute publicului românesc. Deşi s-a născut la Bucureşti într-o familie de muzicieni, a emigrat încă din copilărie în Israel, întreaga ei carieră petrecându-se în afara României. Este vorba despre o carieră în care a parcurs scene cu nume sonore (Opera din Zurich, Operele din Hamburg, Munchen, Scala din Milano, Opera din Paris, Deutsche Oper Berlin, Opera de Stat din Viena, dar şi Festivalul de la Glyndebourne, Festivalul de la Salzburg, Festivalul de la Bayreuth sau opere din Statele Unite). Cu un repertoriu divers de operă mergând de la Mozart, Verdi şi Wagner la Strauss, dar şi cu realizări în repertoriul vocal-simfonic (Creaţiunea de Haydn, Carmina burana de Orff, toate simfoniile cu soprană de Mahler, opusuri de Dvorak, Szymanovsky, Penderecki, Zemlinski, Bernstein etc.), Sylvia Greenberg a colaborat cu marii dirijori ai epocii, cântând alături de orchestre de prestigiu pe mai toate scenele importante din Europa şi S.U.A.

Reflexia acestei complexe cărţi de vizită s-a regăsit perfect în persoana Sylviei Greenberg pe scena Ateneului Român, când artista (pentru că nu o putem numi doar... soprană) a prezentat alături de pianistul David Aronson un program de lieduri de Schubert pe versuri de Goethe, lieduri de Brahms pe versuri de Heine şi lieduri de Wolf pe versuri de Morike. Acestea au fost rostite în alternanţă cu versuri de poeţi germani (în traducere română) interpretate în maniere pe care le-am putea numi complementare de actorii Maia Morgenstern şi Adrian Pintea. Spectacolul a fost regizat (ca şi celelalte două din ciclul de muzică şi poezie de Alice Barb), care a lăsat în bună măsură textele (muzicale şi poetice) să se valorifice singure într-un context scenografic sobru. Pornind de la bunul gust vestimentar şi continuând cu acelaşi bun gust translat în domeniul muzicii, Sylvia Greenberg s-a dovedit o excepţională «stilistă», care cu experienţa marilor scene a ştiut ca pe scena Ateneului să rostească cu simplitate profunda muzică a maeştilor liedului german. Cu o frazare excelând prin eleganţă, cu o largă paletă coloristică, Sylvia Greenberg ne-a demonstrat şi un fapt pe care mulţi (inclusiv specialişti) îl contestă - cantabilitatea limbii germane.

În consecinţă, o prezenţă plăcută, o surpriză pentru melomanii bucureşteni care îşi cere o continuare în stagiunile noastre.