Acest festival şi-a dorit să demonstreze că arta nu este numai pentru elite, ci poate sensibiliza şi un public mai larg, cu sau fără un trecut şi o experienţă în domeniu. Au fost săli pline şi chiar arhipline (Lacul lebedelor cu Alina Cojocaru) la Sala Palatului, cu mulţi tineri şi cu aceiaşi bucureşteni care, majoritatea, în stagiune nu vin la concerte sau la spectacole. Totuşi, dacă evenimentul i-a atras anul trecut, la Festivalul "Enescu" şi acum i-a readus la Sala Palatului, avem toate motivele să credem că în această toamnă sau în alta vor încerca să vină şi la Sala Radio, la Operă sau la Ateneu, să vadă cum e... Măcar o dată.
Filmul "Festivalul artelor" este realizat - ca şi filmul Festivalului "George Enescu" de anul trecut - de Virgil Oprina, cuprinde mărturii ale principalelor personaje implicate, români şi străini, artişti şi organizatori, propunând publicului o privire dintr-un unghi mai puţin familiar asupra desfăşurării acestui festival. Ambele părţi ale filmului se desfăşoară într-un ritm alert, plimbând telespectatorul din sălile de concert în Piaţa artelor, din nou la spectacol sau în sălile de conferinţă de presă, oferind atât celor care au participat direct la acest festival, cât şi celor care poate şi-ar fi dorit, dar nu au avut ocazia, posibilitatea de a retrăi acel superb început de toamnă în care Bucureştiul, consumator capricios al manifestărilor artistice dintre cele mai diverse, constant totodată în opţiunea sa pentru marile evenimente culturale, a devenit un oraş al muzelor.
