Teatrul în concertul artelor

Un festival internaţional al artelor are nevoie de acel tip de amploare ce poate fi împlinit în principal de anvergura programelor muzicale şi teatrale cu care organizatorii doresc să atragă publicul, conferind astfel substanţă ideii de a mări numărul consumatorilor constanţi de acte de cultură indiferent de forma de manifestare a acestora.

Din acest punct de vedere, privind prin prisma diversităţii, cele două spectacole ale Teatrului Naţional din Bucureşti, Apus de soare de Barbu Ştefănescu Delavrancea în regia lui Dan Piţa şi Hic Sunt Leones un spectacol creat şi regizat de Dan Puric cu costumele Doinei Levinţa, au reuşit să acopere o arie stilistică de mare întindere. În această idee domnul Dinu Săraru directorul TNB ne declara: “A fost o idee fericită această tentativă de a îmbogăţi capitala României cu un eveniment cultural de proporţii europene într-un moment în care România îşi impune din ce în ce mai pregnant personalitatea în spaţiul spiritual european. Spun că a fost o idee fericită pentru că el vine să completeze atmosfera de sărbătoare existentă atunci când din doi în doi ani avem festivalul Enescu, când pauza care era nedorită dar se instaurase totuşi trist, este acum ocupată de efervescenţa unei manifestări de anvergură. Evantaiul pe care îl înfăţişează acest festival este unul bogat şi teatrul îşi află locul meritat. Teatrul Naţional vine cu recenta lui premieră Apus de soare de Barbu Delavrancea, în direcţia de scenă a marelui regizor de film Dan Piţa cu Costel Constantin în rolul protagonist. Un spectacol care aflat la a treia sau a patra întâlnire cu publicul se află în stadiu de premieră şi va fi un spectacol de gală. E un spectacol care nu vine să facă un omagiu pedestru voievodului moldovean, ci să afirme o gândire teatrală superioară. E un spectacol monumental... nu numai prin decorurile, costumele, muzica lui Adrian Enescu care este ea singură un spectacol, ci şi prin dăruirea tinerei trupe a Teatrului Naţional alături de cel mai bătrân dintre societarii de onoare ai teatrului care îl joacă pe Ştefan la 62 de ani, Costel Constantin. Este un spcetacol, care va rămâne, se dovedeşte de pe acum, în istoria Teatrului Naţional... A fost un pariu al nostru cu amintirea legendarului Apus de soare în care juca Calboreanu, în regia lui Marieta Sadova şi a lui Mihai Zirra. Sunt convis că acest pariu a fost câştigat. Este un spcetacol care la primele întâlniri cu publicul a depăşit 4000 de spectactori şi e demn de spus că la sfârşit, în picioare, mii de tineri aplaudă cu ochii în lacrimi creaţia lui Costel Constantin. Repet. Îşi are locul în festival aşa cum îşi are locul şi spectacolul lui Dan Puric, un spectacol de asemena de anvegură, în alt registru, în care plastica scenografică şi plastica costumelor Doinei Levinţa se împleteşte cu fantezia prodigioasă acestui mare artist care este Dan Puric, în aceeaşi vreme şi un regizor de spectacole de pantomimă cu totul de excepţie... de altfel, foarte curând, ei vor pleca în China cu acest spectacol. Iată de ce cred că cele două prezenţe ale Teatrului Naţional nu fac decât să sporească şi prestigiul şi anvergura teatrului nostru.”

Într-adevăr, notei clasice aduse de Apus de soare, i-a fost opusă în mod inspirat o producţie în care relaţia artistică dintre Dan Puric şi Doina Levinţa a funcţionat la înalte standarde de profesionalism, ideea “teritoriului necucerit” - eternul feminin, fiind tratată într-o tehnică apropiată în multe privinţe de concizia şi subtilitatea haiku-ului, totul învăluit într-o concepţie vizuală sigură, ritmată, strălucitoare. Două producţii teatrale diametral opuse pentru ochiul avid de diversitate al “marelui public” - ţinta primei ediţii a Festivalului Artelor Bucureşti 2004, menite să îi facă şi pe pasionaţii sălilor de concert şi de spectacol să aştepte cu nerăbdare evoluţia dimensiunii teatrale în conceptul viitoarelor ediţii. Poate că în anii viitori vom avea ocazia să vedem şi producţii ale altor teatre bucureştene şi nu numai, aşa cum muzica a fost reprezentată la această primă ediţie de cele trei importante instituţii muzicale bucureştene - Filarmonica, Opera şi Radio-ul.