Fiecare film al lui Radu Muntean îmi place mai mult decît precedentul (asta înseamnă oare că e tot mai bun?!), iar motivele pentru care
Marţi, după Crăciun este favoritul meu ţin, cred eu, de evidenţă şi
bun-simţ: simplitatea filmului (poveste comună, personaje puţine, număr minim de replici şi de cadre) este invers proporţională cu intensitatea emoţională (finalul este aproape solicitant), dialogurile sînt deopotrivă dramatice şi comice (şi prin asta memorabile), actorii - foarte buni (Mimi Brănescu şi Mirela Oprişor fiind, de altfel, printre favoriţii mei din această nouă generaţie), iar regia - curată pînă la maxima discreţie. Atît cît mă pricep, toate astea fac un film nu doar foarte bun, dar şi adevărat.
Notă LiterNet: Spuneţi la
[email protected] care sînt filmele româneşti ale anului 2010 pe care
le-aţi văzut şi de ce (nu)
le-aţi iubit (în maxim 5 rânduri, în word, cu diacritice) şi cele mai bine argumentate păreri vor apărea pe LiterNet.
Vezi o galerie de imagini din filmul
Marți, după Crăciun (regia: Radu Muntean)
aici.
