ZFR la TIFF - TIFF 2010

13 lungmetraje de ficţiune, 5  lungmetraje documentare, 15 scurtmetraje de ficţiune, 3 scurtmetraje documentare. Total - 36 filme.
 
Atât titlul cât şi textul de mai sus pot părea la prima vedere o cimilitură. Însă doar pentru neiniţiaţi. Pentru cunoscători, sunt ultimele trei zile (de fapt două şi jumătate - joi, vineri şi sâmbătă dimineaţa) dedicate filmului românesc în cadrul Festivalului Internaţional de Film "Transilvania", 2010, de la Cluj. De la o ediţie la alta programul se anunţă tot mai îndesat, ceea ce e un semn bun. Cel puţin în două privinţe: 1. filme se fac, în ciuda crizei economice generale şi a suspendării timp de un an a concursului de proiecte CNC; 2. regizorii/producătorii au înţeles că prezentarea la TIFF a unui film în (avan)premieră poate fi o rampă de lansare.

Desigur că pe marginea ambelor puncte se pot face tot felul de comentarii: de regulă, în perioadele de criză divertismentul înfloreşte pentru că omului trebuie să-i dai circenses mai ales dacă nu-i dai panem; să nu ne bucurăm prematur - efectele suspendării concursului de proiecte se vor vedea abia în anii următori; creşterea încrederii cineaştilor români în TIFF e direct proporţională cu creşterea reputaţiei festivalului etc.

Având în vedere că din pachetul lungmetrajelor de ficţiune s-au văzut pe ecrane doar trei (Eu când vreau să fluier, fluier de Florin Şerban şi Francesca de Bobby Păunescu au intrat deja distribuţie, iar Portretul luptătorului la tinereţe de Constantin Popescu şi Caravana cinematografică de Titus Muntean au fost în competiţie la festivalul B-EST), restul sunt "virgine" pentru publicul românesc şi cu atât mai tentante. Unele au circulat deja prin festivaluri, precum Medalia de onoare de Călin Peter Netzer şi Felicia, înainte de toate de Răzvan Rădulescu şi Melissa de Raaf, ca să nu mai vorbim despre cele care vor veni direct de la Cannes impregnate cu parfum de Croisettă - Aurora de Cristi Puiu, Marţi, după Crăciun de Radu Muntean şi Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu de Andrei Ujică. Altele sunt necunoscute chiar şi ziariştilor străini care anul acesta sunt mai numeroşi ca niciodată.

E vorba despre: Bună, ce faci? de Alexandru Maftei, cel care acum 15 ani debuta cu lungmetrajul Fii cu ochii pe fericire şi care apoi a semnat în colaborare serialul TV Lombarzilor 8; Mănuşile roşii de Radu Gabrea, singurul regizor din generaţia vârstnicilor prezent în program; Ursul de Dan Chişu care abia ce a debutat ca regizor cu WebSiteStory şi vrea să ne asigure ca această nouă profesie nu este pentru el doar un capriciu trecător; şi Europolis de Corneliu Gheorghiţă, un nume mai cunoscut la Toulouse unde regizorul este cadru didactic la Şcoala superioară a audiovizualului. Nu mă hazardez să fac aprecieri şi să dau verdicte, dar aş îndrăzni o observaţie - nu se debutează lesne, dar revenirea pe platouri e şi mai grea (Cristi Puiu după 5 ani, Netzer după 6, Maftei după 15).

De regulă, se crede că scurtmetrajul e doar un antrenament pentru lungmetraj. Adrian Sitaru e de altă părere pentru că, după Pescuit sportiv, se întoarce la genul scurt cu două filme prezente în program la TIFF 2010 - Colivia şi Lord. El spune chiar că mai are şi alte subiecte plasate în acelaşi univers ceea ce îi dă posibilitatea să circule aceleaşi personaje (interpretate de aceiaşi actori) de la un film la altul. Le vom vedea la festival într-o ediţie viitoare. Deocamdată, în afara lui Sitaru, în cele trei calupuri de scurtmetraje se aliniază numele unor tineri care nu au făcut încă botezul lungmetrajului. Printre ei se află Iulia Rugină cu Captivi de Crăciun, Adina Pintilie cu Oxigen, actorul Dorian Boguţă cu 10, Răzvan Săvescu cu Icre negre, Alexandru Mavrodineanu cu Muzica în sânge, Andrei Cohn cu Maica Domnului de la parter şi alţii.

Documentare sunt mai puţine, dar nu lipsesc nici Kapitalism, reţeta noastră secretă de Alexandru Solomon, nici recentele producţii HBO - Lumea văzută de Ion B. de Alexander Nanau, Circul vesel de Claudiu Mitcu şi The Shukar Collective Project de Matei Alexandru Mocanu.

Iar când ZFR se vor fi încheiat va urma RMM, adică masa rotundă "Romania on the Movie Map" ediţia a III-a, la care vor participa criticii străini şi români prezenţi la Cluj. Un bun prilej pentru ca fiecare dintre ei să-şi pună ordine în impresiile lăsate de  vizionările celor două zile şi jumătate.

Există o zicală veche de când lumea: "Degeaba toacă un popă la o babă surdă". În mod paradoxal, de data aceasta popa sunt eu care "toc" de câţiva ani că actuala producţie cinematografică ar merita şi un festival al filmului românesc, nu numai nişte ultime trei zile (prea puţine) în cadrul unui festival care de la an la an capătă tot mai multă amploare. Întrebare: cine e baba surdă?