Dilema Veche / septembrie 2010
Marţi, după Crăciun
În filmul Marţi, după Crăciun, care prezintă un triunghi soţie-soţ-amantă, Radu Muntean are grijă să evite tradiţionalele polarizări melodramatice - căsnicie stătută vs. pasiune regeneratoare sau armonie familială vs. pasiune bolnavă. În primele scene dintre soţ (Mimi Brănescu) şi amantă (Maria Popistaşu) şi dintre soţ şi soţie (Mirela Oprişor), Muntean şi co-scenariştii săi, Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu, cartografiază exact cele două tipuri de intimitate cu care avem de-a face: cea dintre soţ şi soţie o fi ea un pic aplatizată de rutină, dar rămîne o intimitate relaxată, bine dispusă (au şi o fetiţă de 8-9 ani) şi (judecînd după secvenţa în care ea îl tunde, iar la un moment dat îl mîngîie în trecere pe penis) încă sexualizată; cea dintre soţ şi amantă o fi ea mai jucăuşă (filmul se deschide cu o minunată secvenţă de joacă postcoitală), dar e şi ea fixată în rutinele ei - e o aventură între doi adulţi responsabili, nu un amour fou. Scopul lui Muntean nu e acela de a aduce lucrurile la acelaşi nivel, pentru a sugera, facil-ironic, că, în cazul în care-şi va părăsi soţia, soţul nu va face decît să se mute de la ceva la acelaşi ceva. Scopul e acela de a prezenta mutarea lui într-un fel care să blocheze tentaţia spectatorului de a o judeca în termeni de bine şi rău. Scopul e acela de a ne face să vedem clar, fără nici un partizanat, trei oameni decenţi şi civilizaţi aflaţi într-o situaţie dificilă - în nişte raporturi de forţe care, oricum s-ar rearanja, vor rămîne inegale.

Necesitatea renunţării la echilibrul de pînă atunci şi a creării unuia nou îi apare soţului chiar înainte de Sărbători, cînd se confruntă cu perspectiva de a nu-şi mai revedea amanta (care a plecat, oarecum supărată pe el, la maică-sa în provincie) pînă după Crăciun. Muntean putea să pedaleze aici pe disperarea bărbatului, pe nevoia lui fizică de a-şi revedea amanta şi pe eventuale presiuni venite din partea ei. Dar regizorul înăbuşă aceste elemente: ce-i drept, soţul pleacă de nebun în provincie, dar se împacă uşor cu amanta - aceasta chiar nu vrea să-l preseze. Muntean frînează melodrama pentru că, încă o dată, aceasta ar fi parazitat drama care-l interesează cu adevărat - aceea a unei minţi care încearcă să rezolve, la rece, o problemă morală care oricum nu poate fi rezolvată "corect". Paradoxul acestei abordări este că, deşi soţul e personajul aflat în poziţia "de putere", actorul care-l joacă e pus în dezavantaj faţă de partenerele sale. De fiecare dată cînd apare, Popistaşu poate prezenta cîte o altă faţă a personajului ei - mai întîi e amanta jucăuş-copilăroasă, apoi e the professional woman (e stomatoloagă), apoi o vedem supărată, dar hotărîtă să nu facă mare caz. Iniţial, Oprişor e mai indistinctă (femeia e oarecum ascunsă în spatele "soţiei"), dar, atunci cînd soţul "îi spune", are ocazia de a trece prin zece stări, de la indignare la masochism, şi e foarte puternică. Prin comparaţie, Brănescu rămîne indistinct: e clar că se gîndeşte adînc la ceva, dar, cu excepţia a două secvenţe în care poate juca jena socială (cînd e prins între soţie, copil şi amantă în cabinetul acesteia din urmă; şi atunci cînd mama amantei îl ţintuieşte cu o privire dezaprobatoare), cam asta-i tot. Să fie acesta un defect al filmului? În Poliţist, adjectiv, opacitatea protagonistului nu e un defect, filmul fiind despre cu totul altceva decît despre frămîntările conştiinţei sale. Tot aşa, faptul că nu ştim ce e în capul protagonistului din Aurora nu poate fi considerat un defect, intenţia filmului fiind tocmai aceea de a ne pune, clipă de clipă, să ghicim. Pe cînd, aici, cam ştim ce e în capul protagonistului, numai că "ce"-ul respectiv e destul de monoton, de nevariat.

La final, două vorbe despre stilul lui Muntean (asupra căruia voi reveni săptămîna viitoare): mai exact despre cum, în cea mai bună secvenţă, regizorul desenează pe ecran, prin mizanscenă, toate liniile de forţă ale conflictului dramatic. E vorba de secvenţa în care soţia (care încă nu ştie) trece pe la cabinetul amantei ca să-şi întîlnească soţul şi fetiţa (care trebuie să-şi pună aparat dentar). Scenariul ne dă o mini-ciocnire între soţie şi amantă (în problema utilităţii aparatului), cîteva replici de-ale fetiţei, din care rezultă că s-a împrietenit cu dentista, şi un personaj suplimentar - un coleg de-al dentistei, a cărui prezenţă se leagă sau nu se leagă, în capul amantului ei, de-o afirmaţie de-a ei de mai devreme, şi anume că ar mai avea şi alţi pretendenţi. Dar dialogul e aproape exclusiv tehnic; totul se face prin balet (amanta ajunge la un moment dat să stea între soţ şi soţie; fetiţa vine şi ea să umple spaţiul rămas liber între ei) şi prin modificări aproape insesizabile ale încadraturii în general fixe (atunci cînd dentista se duce să ia ceva dintr-un dulap şi trece pe lîngă amant, camera pleacă împreună cu ea şi rămîne pe el, dar şi pe celălalt bărbat, care se vede mic, în plan îndepărat, cam la nivelul capului lui Brănescu - un gînd sîcîitor). Albul pereţilor şi puţinătatea mobilei contribuie şi ele la esenţializarea desenului. E o epură.


Vezi o galerie de imagini din filmul Marţi, după Crăciun (regia: Radu Muntean) aici.
Regia: Radu Muntean Cu: Mimi Brănescu, Mirela Oprişor, Maria Popistaşu, Victor Rebengiuc, Dragoş Bucur

28 comentarii

  • Probleme
    Andrei B., 27.09.2010, 11:24

    Iata lista mea de probleme pe care le-am avut cu filmul lui Muntean:

    1. In interviuri, Muntean repeta ca ceea ce l-a fascinat la aceasta poveste este faptul ca are in centru un 'barbat indragostit de doua femei'. Dar este oare ? Chiar o iubeste pe sotie ? Din conversatia in care 'ii spune', mie mi-a ramas o impresie seaca, se poarta ca un ticalos rece si insensibil. O lasa sa inteleaga ca 'pur si simplu nu o mai iubeste' (ce usor e sa spui cuiva dupa 10 ani de casnicie si dupa ca ti-a facut un copil ca nu o mai iubesti, nu?). Din toata cearta aceea, se distinge doar disperarea masochista (cum bine zici) a sotiei, la el nimic - niciun regret, nicio amaraciune ca a terminat o relatie intima de un deceniu. Isi trage peste cap cliseele de rigoare si atat: 'si eu sunt distrus', 'si eu ma simt de cacat' etc. Le mai si spune ca un ton metalic, calm, cu atat mai sfasietor. E un tip de-a dreptul sinistru. Pai, asta e dragoste ? In fine, dincolo de toate astea, care e problema: asa 'trebuia sa fie' sau pur si simplu Muntean a esuat incercand sa se ridice la ambitiile sale ? Si inca ceva: sa nu ma iei cu 'dragostea s-a schimbat', s-a transformat in altceva s.a.m.d. Astea sunt comentarii scolaresti, si sper sa nu cadem in ele. Aici vorbim de sensibilitate umana pe de o parte, si pe de alta parte - de vorbele lui Muntean insele. Deci, de unde pana unde o iubeste pe sotie ?!

    2. Am citit in cel putin doua locuri ca este o 'dilema morala fara rezolvari corecte'. Este oare fara rezolvari corecte ?! Merita sa iti lasi sotia pentru amanta cu 5-10 ani mai tanara ? De ce, ca de 5 luni o iubeste pe cealalta. Aha, deci 5 luni e asa, o perioada de timp in care stii deja ce simti si intrevezi clar viitorul. Nu ? Nu mi s-a parut nicio dilema morala, mi s-a parut un capriciu al unui tip mai degraba iresponsabil, transformat in ceva mai complex decat este de fapt.

    3. Una peste alta, mi s-a parut ca Muntean a realizat un film profund 'personal', insa in cel mai sinistru sens al cuvantului. Nu am nimic impotriva faptului ca e sinistru, nici impotriva personajului in sine (e un personaj deloc departe de realitate), dar cum ramane cu intentiile lui Muntean ? Oare isi da seama el ce personaj sinistru a creat ? Si ce fel arata filmul pe care l-a lansat ?

    • RE: Probleme
      [membru], 27.09.2010, 18:15

      pina sa raspunda gorzo (nu ma-ndoiesc k o va face), zic si eu asa: purismul asta moral, venind din partea unor persoane care nu au trecut prin astfel de experiente &, in general, prin viata, nu valoreaza doi bani.
      personajul lui hanganu nu este 'sinistru': e pur si simplu uman, prea uman. adik, atunci cind simte k barca numita 'casnicie' a devenit un 'dat la rame' de rutina, prefera sa sara in alta barca... se numeste, desigur, egoism - numai k, atunci cind iubesti (adik 'iti pierzi capul'), egoismul asta comes with the package.
      si oricum, mai nou, toate sfaturile celor care au trecut prin viata, prin astfel de experiente, sint la fel: arunca-te in oricare noua iubire - nu te crampona de cea veke din 'obligatie' - traieste-ti clipa!
      n-o fi 'moral', dar se pare k e sanatos pt moral ;)

      • RE: RE: Probleme
        Andrei B., 28.09.2010, 13:08

        nu la asta se referea comentariul meu - asa e, nu am 'experienta de viata' si nu am trecut printr-o experienta asemanatoare. ma refeream la distanta (care exista si nu cred ca poate fi contrazisa) din intentiile lui muntean (de a face un film despre un 'barbat indragostit de doua femei') si rezultat (un personaj iresponsabil caruia i s-au aprins calcaile dupa amanta si isi arunca peste bord nevasta si copilul, intr-o scena monumental de cruda si rece).

        cat despre solutia morala (un comentariu doar pe marginea articolului lui gorzo) - cred ca EXISTA una (si vad ca esti de acord cu mine). nu, nu sunt de acord cu solutia propusa de muntean in filmul de fata, dar asta este irelevant in analiza. de altfel, maine imi va aparea propriul articol (unul despre contextul mai larg al evolutiei lui muntean), in care explic (sper) exact acest gap intre intentiile autorului si felul cum se concretizeaza pe ecran.

        daca vrei sa continuam discutia, hai sa lasam la o parte considerentele morale si experienta de viata a fiecaruia, care este discutabila in ambele cazuri. ;)

        • RE: RE: RE: Probleme
          [membru], 28.09.2010, 16:40

          dar de unde stii care sint intentiile lui, din interviuri? un sfat, daca-mi permiti: nu te lasa influentat de ce zice un autor, see for yourself & make yr own mind... si puiu a zis k a facut un film 'dostoievskian', dar mie mi s-a parut teribil de comic ;)

          ps eu 'considerentele morale' le las intotdeauna de o parte, dar experienta de viata te ajuta (mult) SI intr-o experienta estetik...

      • RE: RE: Probleme
        artera, 28.09.2010, 18:51

        daa, da! mu-ha-ha-ha >:)..., si copiii, daca sint, tre' aruncati peste bord.

        purism = puritanism = cubism
        dragoste = egoism = pachet
        femeie = barca = casa = masa = rutina = barbat
        indragostire = decapitare
        rama = pat
        imoralitate = sanatate
        copil = peste = inot



    • RE: Probleme
      Andrei S., 24.01.2011, 00:59

      Cate despartiri ai trait domnule de esti asa de smart ? Ce-ar fi trebuit sa-i spuna el ei ca sa nu faca figura de "ticalos rece si insensibil", "de-a dreptul sinistru"(astea da, clisee !) ? Sa-si scoata un ochi si pe urma sa-si faca sepuku in fata ei? Poate da, dar atunci am fi fost in filmul dumitale si nu al lui Muntean...

  • doua pareri
    Dan Z., 03.10.2010, 23:16

    Foarte buna recenzia, ca intotdeauna.

    Am doar doua pareri personale pe care as vrea sa le adaug.

    Spui la inceput ca "Scopul lui Muntean nu e acela de a aduce lucrurile la acelaşi nivel, pentru a sugera, facil-ironic, că, în cazul în care-şi va părăsi soţia, soţul nu va face decît să se mute de la ceva la acelaşi ceva."

    Personal, mi s-a parut chiar clar ca omul cade din lac in put, si ca Muntean chiar puncteaza asta in scena de 'balet' pe care o descrii atat de bine (si poate, daca nu m-a inselat auzul, atunci cand ea ii transmite ca 'mai sta' la Constanta dupa ce el tocmai ii daduse papucii sotiei). Poate Muntean a incercat si o foarte subtila (sau timida) povata la adresa adulterului.

    Inca o treaba: poate n-ar strica in filmele astea reci-reci un pic, doar un pic de melodrama. Melodrama e in toate filmele bune.

  • si aici
    [membru], 04.10.2010, 11:50

    cronik f buna si aici:

    http://daily.greencine.com/archives/007913.html

    criticul remark si el scena din cabinetul stomatologic & nu se da inapoi sa spuna dspr 'marti, dupa craciun' k este unul din filmele anului, iar scena de debut 'poate cea mai convingatoare scena post-coitala din istoria cinemaului' ;P

    @dan z: melodrama e in subiect, e suficient :)

    • Ca o curiozitate
      [membru], 04.10.2010, 17:00

      Cronica din GreenCine Daily conţine următorul pasaj:

      "As it happens, there's a late‐breaking shout‐out to 12:08 East of Bucharest in Tuesday, After Christmas. At the NYFF press conference, Muntean said it was nothing more than a tip of the hat to a friend and movie he admires (...)"

      Cronicarul se referă la secvenţa în care, după confruntarea cu soţia, soţul se instalează acasă la amantă, ajutat de prietenul său (Dragoş Bucur). Prietenul e cel care ia un DVD aflat pe acolo şi, aparent citind de pe copertă, spune ceva ce varianta subtitrată în engleză a filmului traduce prin "12:08 East of Bucharest" (titlul englezesc al lui "A fost sau n-a fost?"). Numai că Bucur nu rosteşte cuvintele "a fost sau n-a fost", ci "a fi sau a nu fi". Dat fiind faptul că, după două vizionări ale filmului, n-am reuşit să recunosc DVD-ul din mîna lui Bucur, şi nu sînt sigur că acesta poate fi identificat, ar fi interesant (evident, la nivel de trivia sau cel mult ca o notă de subsol) de aflat de la Muntean dacă era chiar "A fost sau n-a fost?" (cuvinte pe care personajul lui Bucur le asociază cu "a fi sau a nu fi") ori altceva (de pildă, una dintre cele două versiuni - versiunea Ernst Lubitsch sau versiunea Mel Brooks - ale filmului "To Be or Not to Be"). În acest al doilea caz, omagiul la adresa filmului lui Porumboiu ar fi o contribuţie a traducerii (cel puţin a traducerii în limba engleză). Evident că "a fi sau a nu fi" are meritul de a intra în rezonanţă cu starea de incertitudine în care se găseşte protagonistul în acel moment (drumul înapoi e barat, înainte i se deschide necunoscutul: e în continuare "între două lumi") şi cu întrebarea pe care i-o pusese amanta mai devreme - "tu unde eşti acum?".

      Dacă vorbim de ocheade de-ale lui Muntean către colegii lui din "noul cinema românesc", există una mult mai clară: castingul lui Rebengiuc-Brănescu ca tată-fiu (ca în scurtmetrajul lui Puiu, "Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea).

      • RE: Ca o curiozitate
        [membru], 05.10.2010, 08:24

        c'MON, gorzo, e dvd-u cu filmu lui cornel, clar!
        s-a prins o sala plina-oki la tiff, a recunoscut-o si muntean in enshpe interviuri - cum doamne iarta-ma sa crezi k e vba dspr filmu lui lubitsch si/sau mel brooks?! (or shakespeare for that matter! :))
        dk nu ma crezi, ask razvan...
        nu, ce e misto e k, desi prietenul (dragos bucur) 'misreads' titlu dp dvd, toata lumea se prinde k e vba dspr filmu lui porumboiu - ceea ce e, tbuie sa recunosti, much nicer decit dk muntean ar fi facut gros-plan pe dvd (nu k i-ar fi dat prin cap s-o faca! :P)

        • RE: RE: Ca o curiozitate
          [membru], 05.10.2010, 12:16

          N-am fost la TIFF şi nici nu pot să citesc gîndurile unei săli întregi, dar oare filmul n-a fost proiectat acolo cu subtitluri în engleză?

        • RE: RE: RE: Ca o curiozitate
          [membru], 05.10.2010, 13:48

          & nu crezi k asta e un motiv in + k trimiterea la porumboiu e voita? :P
          (uneori poti 'citi' gindurile unei sali intregi - de ex. atunci cind ride la unison... or fi fost si citiva care missed the joke, da aia nu s-au auzit :))

        • RE: RE: RE: RE: Ca o curiozitate
          [membru], 05.10.2010, 17:06

          Te`cred cînd spui că DVD-ul e "A fost sau n-a fost?". Nu te cred atunci cînd spui că fără ajutorul subtitlurilor s-ar prinde "toată lumea".

        • RE: RE: RE: RE: RE: Ca o curiozitate
          [membru], 05.10.2010, 18:18

          pai asta tu stii mai bine, k l-ai vz de 2 ori la cinema, presupun k fara subtitluri; a ris sala (de 2 x) atunci cind l-ai vz & revz?

        • RE: RE: RE: RE: RE: RE: Ca o curiozitate
          [membru], 05.10.2010, 18:49

          L-am văzut o dată la o proiecţie pentru presă (nu mai ştiu dacă a rîs cineva) şi o dată singurel acasă (n-a rîs nimeni). În fine...

        • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Ca o curiozitate
          [membru], 06.10.2010, 08:57

          stiam k nu te mai duci la vizionarile de presa...
          cit dspr 'singurel acasa' - of, crek nimic nu e mai trist decit sa vezi filme de unu singur :(
          probabil k de aia n-ai ris :)

        • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Ca o curiozitate
          [membru], 06.10.2010, 13:20

          Sau, şi mai probabil, pentru că momentul nu e, de fapt, LOL-funny; şi nici nu s-a dorit a fi. (Ştiu, "lumea" rîde; dar, după cum aminteşte şi Radu Enescu în cronica lui, "lumea" poate să rîdă în tot felul de momente.)

        • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Ca o curiozitate
          [membru], 06.10.2010, 16:45

          andrei, risul poate exprima multe lucruri: poate sa fie 'risul de identificare', k atunci cind u're let in on a (private) joke - cazul cu dvd-ul; asta este risul INTELIGENT! (a nu se confunda cu cei (tineri mai ales, ceea ce mi se pare culmea) care rid cind vad doi oameni goi in pat...)
          dar nu stiu dk e cazul sa intram intr-o fenomenologie a risului :)

        • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Ca o curiozitate
          [membru], 06.10.2010, 17:28

          OK, numai că ocheada de aici e camuflată: cine se prinde, bine; cine nu, nu. Tu spuneai mai sus că "toată lumea" de la TIFF s-a prins - lucru pe care l-ai dedus din faptul că a rîs. Eu spun că e posibil ca rîsul unora să fi fost provocat de diferenţa dintre ce spune Bucur şi ce spun subtitlurile că ar spune, sau, pur şi simplu, de rostirea dată de Bucur lui "a fi sau a nu fi", my point (în apărarea textului pe care l-am postat iniţial, "ca o curiozitate") fiind că, fără subtitluri, trimiterea e greu spre imposibil de prins.

        • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Ca o curiozitate
          [membru], 06.10.2010, 20:02

          andrei draga, prefer sa creditez publicul tiff-ului cu mai mult umor decit acela stirnit de un banal 'decalaj' de traducere :P
          altfel, sigur, n-am putea afla decit asteptind la finalul fiecarei proiectii pt a intreba publicul 'dc a ris' la replik respectiva...

        • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Ca o curiozitate
          [membru], 07.10.2010, 12:29

          Dragă Leo, relevant în cazul de faţă nu e dacă publicul de la TIFF are sau n-are umor, şi de ce calitate e acesta (ca şi tine, îl creditez la maximum în privinţa asta), ci dacă, pe baza indiciilor prezente în acea secvenţă, el are şanse să se prindă de ocheada spre Porumboiu. Or, acele şanse sînt subţiri. Dacă e adevărat că DVD-ul nu se vede suficient de bine în cadru încît să poată fi recunoscut şi că Bucur, la vederea lui, nu spune altceva decît "a fi sau a nu fi", atunci why on earth s-ar duce cineva cu gîndul, din prima, tocmai la Porumboiu? It's a fairly long shot.

        • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Ca o curiozitate
          [membru], 07.10.2010, 13:27

          nu stiu sa-ti raspund, andrei, dar te-ntreb si eu: ce sens ar avea k scenaristii sa scrie o replik asa cum e asta, fiind convinsi k nu ar putea exista nici macar 'aurora' unei iluminari pt spectatori?! :)

      • inca o ocheada
        corina radulescu, 05.10.2010, 17:35

        Mi s-a parut ca personajul jucat de Dragos Bucur e teleportat din "Marfa si banii" - la fel de hlizit ca acolo si insotit de o fata, tot din "Medgidia" :))
        Mie mi-a placut Bucur la Prumboiu, unde s-a vazut ca poate fi si altfel decit mistocar si misogin. Din pacate, aici am vazut cum e usor impins spre manierism. Pacat.

  • doua pareri - in completare
    Andrei Bangu, 04.10.2010, 13:29

    Pentru dan z.:

    Sunt foarte de acord cu ce spui. In afara de scena de 'balet' de la cabinetul de stomatologie, mai e o scena extrem de sugestiva, dupa parerea mea: cea in care Cristi il ajuta pe Paul sa se mute in garsoniera Ralucai si remarca lipsa spatiului. Replica in sine plus privirea pierdut-dezamagita a lui Bucur sunt incredibil de expresive.

    Scena respectiva mi s-a parut foarte amara - ramane, deci, ca Paul sa se arunce din casnicia 'statuta', dar comfortabila (la propriu, daca e sa ne luam dupa casa, finisari etc - ca de obicei, Muntean are ochi fin la asemenea detalii), intr-o relatie pasionala dintr-un decor cam auster. Oare cat va dura aceasta pasiune ?

    Mi s-a parut ca aceste observatii fine scot filmul din schematisme facile, de gen 'personajul nostru isi paraseste nevasta si renaste alaturi de tanara amanta, redescoperind dragostea'.

    • Şi mai e un detaliu frumos în secvenţa aceea...
      [membru], 04.10.2010, 17:45

      ... cînd deschide dulapul de haine al amantei şi nu ştie ce să facă la vederea atîtor haine ale ei: trebuie să-şi facă loc - el cu ale lui - în viaţa unei femei care, totuşi, este încă (în multe privinţe) o străină. Momentan, şi-a pierdut senzaţia de pămînt ferm sub picioare, iar filmul se încheie înainte ca el s-o regăsească. De aici "amărăciunea" sau melancolia de care vorbeşte Andrei B.: ceva s-a terminat, altceva-ul care îl va înlocui e (încă) umbrit de incertitudine (reversul "noutăţii" care l-a atras pe protagonist). Dan Z. are dreptate să ne atragă atenţia asupra momentului în care protagonistul află de la noua lui parteneră de viaţă că aceasta nu-şi va întrerupe imediat, pentru el, vizita lui maică-sa. În situaţia lui, asta e o mică lovitură. Dar ca să vezi aici (aşa cum sugerează Dan Z. că se poate vedea) o povaţă în privinţa adulterului (un "uitaţi-ce-se-întîmplă-dacă-vă-părăsiţi-soţia", fie şi unul formulat foarte subtil sau timid) - ca să vezi o asemenea povaţă trebuie să-ţi doreşti foarte tare s-o vezi. Şi de ce ţi-ai dori? La Multiplex sînt o droaie de poveşti cu poveţe, lecţii de viaţă etc. Mult mai rare sînt filmele care încearcă - aşa cum încearcă "Marţi" - să facă dreptate tuturor aspectelor unei situaţii complexe. Onestitatea asta e o calitate mult mai mare decît grija de a lăsa publicul cu o "pildă pozitivă".

    • RE: doua pareri - in completare
      [membru], 05.10.2010, 08:20

      ok, 'personajul isi paraseste nevasta' - bifat, am vz cu totii in film; 'renaste alaturi de tanara amanta, redescoperind dragostea' - asta unde ai vz?! cu siguranta, nu in filmul lui muntean.
      deci nu vad unde e 'skematismul facil' (nu k el n-ar fi, din plin, in viata!)

      • RE: RE: doua pareri - in completare
        Andrei B., 05.10.2010, 18:14

        Am scris: "Mi s-a parut ca aceste observatii fine SCOT filmul din schematisme facile...'. Prin urmare, prin onestitatea abordarii si finetea puterii de a observa, Muntean EVITA schematisme facile precum cel mai sus mentionat. Dimpotriva, mi s-a parut ca Muntean priveste chiar cu un usor pesimism felul in care se va adapta Paul la 'noua viata' si ridica semne de intrebare vis-a-vis de alegerea sa. Ceea ce, insa, nu inseamna ca avem ceva 'moralizator' sau 'povatuitor'.

        Concluzia (ca sa fim intelesi): mi-a placut filmul lui Muntean, la fel cum i-a placut si lui Gorzo, si multor altora. Insa am avut doar cateva obiectii referitoare la el, la fel ca si acei 'multi altii'.

        • RE: RE: RE: doua pareri - in completare
          [membru], 06.10.2010, 08:59

          ai dreptate - scuze, am citit neatent

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus