Şi ce anume îi preocupă pe aceşti artişti? În primul rând redarea nuanţelor infinit de complexe ale unor situaţii de viaţă simple, un fel de "universul într-o coajă de nucă", văzut cu un maxim de precizie, discreţie şi subtilitate. În cazul de faţă, obiectul de studiu este adulterul.
Paul (Mimi Brănescu) este căsătorit cu Adriana (Mirela Oprişor) şi are o amantă mai tânără, Raluca (Maria Popistaşu). Filmul plonjează direct în relaţia extraconjugală ca într-o vârstă de aur - frontal, cu cei doi tolăniţi pe pat după o partidă de amor, cu vorbe dulci, mici reproşuri şi tachinări de îndrăgostiţi, cu puţin câte puţin din presiunile amantâcului. Apoi acasă, unde bucuriile sunt altele: există un copil, dar şi puţină hârşâială, unde se vede clar că a fost frumos, dar nu mai e la fel de exciting, unde după zece ani de căsătorie doi oameni se ştiu pe de rost, iar responsabilităţile sunt altele. E altă vârstă a omului, cu alte bucurii, la care Paul nu pare dispus să se limiteze. Şi ce-i aduce această forţare a limitei? Întâlnirea neaşteptată dintre Adriana şi Raluca, un ultimatum ferm din partea acesteia din urmă şi presiunea unei decizii. Apoi scena mărturisirii, când situaţia sare în aer, iar performanţa Mirelei Oprişor este egală cu cea a unui atlet de mare performanţă (ca un săritor în înălţime de pe prima treaptă a podiumului, ea îşi dozează perfect toţi timpii şi toate momentele de transformare: elanul de pornire, paşii, energia şi saltul propriu-zis).
Cum e mai bine pentru Paul? Nimeni nu ştie, nici măcar el însuşi. Evident, în acest studiu al hybrisului conjugal Muntean & Co. nu judecă adulterul, doar arată toate laturile şi straturile din care e compus acesta - plăcerile, reproşurile, lacrimile, inclusiv sugestia eventualelor victime colaterale (de la copil până la părinţi). Şi nu întâmplător e Crăciunul. Pentru Paul, ultimul în care mai poate participa la micul complot universal care e cadoul de sub brad şi pentru toţi ceilalţi, schimbarea lumii.
