În acea
Marţi, după Crăciun, deja totul se terminase. Se terminase de luni sau duminică, se terminase de "aproape cinci luni". Familia celor doi arăta că un oraş după bombardament, un oraş în care toate clădirile au fost distruse. În special biserica. Din ea
n-a mai rămas decât crucea aia mare pe care, culmea, micuţa Mara trebuie
s-o poarte
până-n alt oraş, unul nou, în care
n-o să se acomodeze. De fapt, a mai rămas ceva. A rămas
living-ul Ralucăi, cu aşternuturi răvăşite şi beri pe uşa frigiderului. Singura încăpere.
Cu-n acoperiş mai fragil decât toate celelalte la un loc, şi pe deasupra şi
cu-n bullseye cu buline colorate pe el, numai bun de bombardat.
Îmi place mult faptul că Radu Muntean încearcă să educe publicul şi nu
să-l mulţumească. Mimi Brănescu şi Mirela Oprişor joacă
ex-ce-lent, de tatuajul Mariei Popistaşu tot
n-am aflat mai multe, iar pe Dragoş Bucur şi
dacă-l trezeşti la 4 dimineaţa şi strigi "Acţiune!", joacă la fel de carismatic şi dezinvolt.
Vezi o galerie de imagini din filmul
Marţi, după Crăciun (regia: Radu Muntean)
aici.
