Apoi, au fost Interpretele: surorile Maria şi Ana Chifu, mai bine cunoscute prin intermediul apariţiilor în ipostaze artistice multiple din spectacolele grupului SeduCânt...
Le-au stat alături compozitorii-organizatori, vechi colaboratori (preşedintele Secţiunii Naţionale Române a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană - Sorin Lerescu - şi Velislav Zaimov - preşedintele Uniunii Compozitorilor Bulgari), fără de care n-ar fi fost posibilă derularea acestui concert în condiţii tehnice de excepţie (din toate punctele de vedere: al ambianţei dispunând de acustică naturală, al aparaturii electronice, al ingineriei de sunet, al solicitudinii personalului), în sediul Uniunii Compozitorilor din capitala Bulgariei.
Programul pe care l-am putut audia cu acest prilej (conceput a se desfăşura pe parcursul unei singure ore, interval de timp ideal pentru menţinerea la nivel optim a capacităţii de percepţie!), a fost, şi el, la fel de SeduCător, în concordanţă cu prezenţa celor două tinere artiste, care au deja, în ciuda vârstei, un stil propriu de abordare a muzicii, prin prisma unui sincretism cu alură spectaculară.
De această dată, Ana Chifu, care a deschis seara cu Legenda pentru flaut şi rezonator a Doinei Rotaru, ne-a oferit - în special nouă, celor care o cunoşteam ca pe o prezenţă emoţionantă ce se exprimă la fel de elocvent prin pictură, dans ca şi prin cântarea instrumentală - o perspectivă interiorizată a interpretului care dialoghează cu propria rezonanţă, un debut de factură intimistă ce punea în valoare grundul arhetipal valorificat cu sensibilitate de către compozitoare în maniera sa de rostire inconfundabilă.
A urmat pe scenă Maria Chifu, trasând, incredibil de graţios cu fagotul său, contururile monostructurale ale unei tipologii melodice proprii Violetei Dinescu (aici în Satya II).
Din nou Ana Chifu şi-a dimensionat coloritul instrumental într-o piesă cu reminiscenţe impresioniste aparţinând lui Dan Dediu, Naufragii no. 1.
Sinuosul traseu melismatic al lucrării Elenei Apostol, Jocul cu mâţa, a supus fagotul Mariei Chifu unui travaliu interpretativ care sondează capacităţile ludice ale interpretei, deschizându-i multiple oportunităţi ale intenţionalităţii agogice.
Ritualul Seducţiei ne-a readus în prezenţa flautului Anei Chifu şi a alchimiei fonice proprii Dianei Rotaru. La întrebarea pusă insinuant "Would you like to...?", flautul răspunde exploziv cu un arsenal impresionant de efecte sonore (multisonuri, slaptonguri, sunete dublate de voce) diversificând dinamic şi agogic un discurs cu pregnante sugestii vizuale, la care reacţionează actoriceşte întreg corpul instrumentistei.
În fine, ultimele două repere componistice purtând semnătura lui Sorin Lerescu, respectiv a Dianei Rotaru, au solicitat la maximum capacitatea expresivă a interpretelor. În Proporţiile lui Sorin Lerescu, flautul a fost privilegiat ca instrument solist, Ana Chifu oferind o remarcabilă mostră de virtuozitate - odată cu schimbarea rapidă a registrelor ce presupunea strălucire şi dinamism. Jonglând coloristic cu juxtapunerea paradigmelor melodico-ritmice, Ana a polarizat atenţia spectatorilor, care i-au urmărit volutele (căci predominantă în timpul cântatului ei era senzaţia de zbor), aproape cu răsuflarea tăiată. Meandrele Dianei Rotaru i-au adus-o alături pe Maria Chifu într-un demers de tip imitativ / contrapunctic în care cele două voci soliste interacţionează dinamic. Sunt exploatate registrele-limită ale ambelor instrumente în favoarea accentuării expresivităţii şi a resurselor de comunicare timbrală sincronă. Slalomul uriaş al celor două talentate interprete a atins aici apogeul, moment culminant care a adus, de altfel, aplauze prelungite protagonistelor.
Odată cu încheierea concertului, capătă relief rolul umil al cronicarului în aprecierea şi susţinerea actului artistic. În această postură, mărturisesc că am urmărit cu bucurie nu doar evoluţia de calibru internaţional a Anei şi Mariei Chifu, ci şi reacţia pozitivă live a unui auditoriu alcătuit predominant din specialişti. În mod cert, nivelul valoric al celor două instrumentiste este în continuă creştere şi, în consecinţă, sper ca acestui eveniment concertistic la care am fost martoră să-i urmeze cât de curând multe altele, nu doar în bătrâna Europă, ci şi în întreaga lume.