Jocuri de societate la căminul cultural - Nuntă în Basarabia

Doi tineri se căsătoresc în România, dar decid să facă nunta în Basarabia (el e bucureştean, iar ea basarabeancă) cu gîndul să strîngă ceva bani pentru o locuinţă. Ideea n-ar fi rea, dacă membrii familiei fetei nu s-ar gîndi să-i pună tot felul de piedici în speranţa că va renunţa la mire. Pe acest fond se construiesc din mers polemicile legate de cultură şi politică.

Sau aşa-zisele polemici. Nap Toader, regizorul acestui film, a scris şi scenariul care pare mai degrabă o adaptare după o emisiune de divertisment  de genul  "Ştii şi cîştigi". În prima parte ni se oferă călătoria cu trenul spre Chişinău, în care cei doi miri (Vlad Logigan şi Victoria Bobu) se tachinează încontinuu, arătînd prin asta de fapt cît de mult se iubesc. O atmosferă copilăroasă, care aproape că te prinde şi se întîmplă asta şi pentru că jocul lor actoricesc e aproape fără cusur.
 
Mai departe, vedem tot din mers Chişinăul, oraş pe care una dintre gazde îl prezintă cu multă mîndrie şi ni se prezintă şi statuile pe care altfel cine ştie dacă le-am fi văzut, noi, spectatorii neumblaţi? Acest mic spectacol nu e însă Roma lui Fellini, şi răul abia a început.

Îţi dai seama de asta  cînd  se scot lucrurile din casă cu macaraua pentru că aparţinătoarea unei case-gazdă, nu vrea să spargă uşa blocată. Aici se fac, evident, cele mai bune poze, nu pe aleea din parc unde mirii sînt hărţuiţi pentru minute bune ca să dea bine în cadru pentru tabloul de familie. Din paleta de culori pe care regizorul o alege, îţi dai seama că asta ar trebui să fie o comedie, poate ceva gen Kusturica , dar nu este o comedie decît în măsura în care te poate  amuza kitsch-ul. Şi mai departe, scenariul lasă de dorit. Atmosfera de nuntă, în cadru festiv la restaurant, pare o reconstituire a unei manifestări la un cămin cultural de provincie. Totul e rupt, nu se leagă nimic din replicile personajelor şi nu înţelegi ce caută mirii acolo unde totul se negociază prin jocuri de societate.

 Se conturează şi apariţia unei mici revolte la orizont, legată de probleme politice (ele fiind de fapt tot timpul pe fundal, ca o melodie pusă în surdină), culminînd cu întreabarea naşului Valeriu care ţinuse morţiş să achite cheltuielile de nuntă, aruncînd cu banii în stînga şi în dreapta ca un adevărat interlop: "În ce an a trădat (cedat) armata română Basarabia?" întrebare la care mirele a refuzat să mai răspundă şi a ieşit afară  spărgînd astfel jocul "tradiţional" impus.

Într-un fel, acesta a fost şi impulsul meu de spectator, să ies afară. Totuşi, dacă m-a ţinut ceva, a fost jocul ireproşabil al celor doi actori Vlad Logigan şi Victoria Bobu, doi actori care au salvat în bună măsură acest film şi pentru care a trebuit să rămîn pînă la sfîrşit.