De mîine mă las de fumat.
De mîine n-o mai înşel.
Mîine trecem graniţa.
Mîine e un spaţiu şi un timp sigur pentru azi. Nu simţi presiunea deciziei şi acţiunii obligatorii. Despre asta cred că vorbeşte filmul. Mai mult decît despre cumsecădenie. Mai mult decît despre cum un om poate ajuta un altul doar din spirit civic. Mai mult decît despre viaţa de lîngă frontieră.
Nelu îşi calcă condiţia în picioare, felul de a nu se i se întîmpla nimic, modul paşnic şi teribil de mort al vieţii sale. Şi pentru asta, Nelu este un erou. Eroul multora dintre noi.
Şi pentru că este eroul unei poveşti (cînd urbane, cînd rurale), Nelu este surprinzător pentru mine, ca spectator. Este mai stabil decît vehiculul pe care îl conduce, mai feminin decît soţia lui, mai inconştient decît turcul orbit de dor, mai rece şi mai proaspăt decît fiecare dimineaţă în Salonta, mai viclean decît îşi poate imagina poliţia, mai stereotip decît un ceas cu cuc, mai curajos decît un puşcăriaş condamnat pe nedrept.
Nelu este Eu-l care stagnează. Şi care într-o zi este zguduit neaşteptat de un aspect de Umbră, care-i cere să iasă din balta în care zace de-o viaţă. Îi cere, neînţeles deocamdată, să se mişte. Să evadeze. Şi să se folosească de resurse pe care nici nu ştie că le are.
Filmul este despre amînare şi despre înfrîngerea amînării.
Filmul este despre cunoaştere şi despre redescoperirea de sine.
Filmul este despre simplu şi despre complicat.
Filmul este despre fiecare dintre noi.
Sper că fiecare dintre noi va fi eroul său şi va integra prin acceptare ceea ce nu înţelege despre sine. Astfel va trece puţin, neaşteptat, nepermis, curajos, graniţa lui.
Bis Morgen.
Vezi o galerie de imagini din filmul Morgen (regia: Marian Crişan) aici. Citiţi scenariul filmului Morgen, un volum publicat de Editura LiterNet.