Viaţa şi moartea - Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu

Am fost să văd Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu cu un sentiment teribil că voi vedea lucruri îngrozitoare. N-a fost să fie aşa. Imaginile preluate de Andrei Ujică din arhivele aprobate în regim, au alcătuit un colaj uşor suportabil: Ceauşescu, aşa cum îl ştiam de la televizor, de pe pereţii clasei în care învăţam, din manualele în care apărea pe prima pagină, din celebrele careuri în care nu te lăsa nici dacă crăpa piatra de frig, fără uniforma de pionier la vedere. Restul era uşor de imaginat, traiul pe picior mare, proprietăţile celebre pe care îşi alerga vînatul, lucruri care fac concurenţă unora dintre capitaliştii zilelor noastre.

Andrei Ujică a fost mai mult decît cinstit cînd a spus că acest colaj este ceva între film şi documentar. Într-adevăr, să fi fost film, poate vedeam şi lucrurile îngrozitoare din puşcăriile comuniste, poate îi vedeam pe membrii activi ai securităţii pe teren sau mame care îşi sfătuiau copiii să nu spună la şcoală bancurile politice pe care le auzeau în casă şi nici să nu pomenească de faptul că bunicii lor ascultau Radio Europa Liberă.

Să fi fost documentar, poate aflam cum din structurile înalte ale partidului se scurge pînă la ultima tarabă din piaţă dorinţa de a-l stăpîni pe celălalt, de a supravieţui prin compromis, am fi aflat o poveste despre capitalismul de sub tejghea, le-am fi văzut pe moaşe înfigînd andreaua sau coada de la periuţa de dinţi în copiii nedoriţi sau i-am fi văzut pe copiii handicapaţi, scheletici şi muribunzi, ascunşi de ochii societăţii sănătoase.

Am fi aflat despre minciuna groasă, arivismul, mîrlănia, şantajul, lăcomia, turnătoria la cote pe care azi nu le putem depăşi, oricît ne-am strădui. Am fi aflat şi despre rezistenţa prin cultură, despre prieteniile mai strîns legate datorate frigului, întunericului, foamei, am fi aflat despre prieteniile adevărate ca despre nişte mici enclave mistice.

Am fi văzut frumosul şi urîtul, binele şi răul, groaza şi relaxarea, nişte concepte care acum, în 2010, ne spun o cu totul altă poveste.

Am fi văzut viaţa şi moartea.