Iubiri, amintiri şi uitări - Reconstruction

Reconstruction / Reconstituirea unei iubiri este genul de film de la care mulţi spectatori vor ieşi contrariaţi (asta, în cazul în care au intrat să-l vadă, avînd în vedere că e debutul în regie al unui tînăr danez, Christopher Boe). Şi totuşi, este unul din cele mai bune filme ale acestui an, un tur de prestidigitaţie - cerebral, senzual şi elegant - care întoarce micul cinefil din noi, cam adormit în vremea din urmă, la cîteva din titlurile-far ale anilor '60: ca şi în Anul trecut la Marienbad, povestea este "săpată" permanent de goluri de memorie, de mistere şi de ipoteze; ca şi în Aventura, nu vom ajunge niciodată să ştim tot; în fine, ca şi în 8 1/2, totul este un construct - o reconstrucţie, cum zice titlul original -, aici al unei poveşti de iubire care, privită din alt unghi (şi din altul, din altul, etc...), ar fi arătat altfel...

Dacă iubirea "doare" - cum spune personajul principal (interpretat de Nikolaj Lie Kaas) -, uitarea doare şi mai mult; este ceea ce dă profunzime poveştii, făcînd ca - dincolo de trucurile de regie, care amintesc de Lars von Trier, şi de cele de scenariu, care amintesc de Being John Malkovich - filmul acesta să rezoneze cu sensibilitatea tinerilor, transformîndu-l (cine ar fi crezut?) într-un "hit": la Cluj, în cadrul festivalului Transilvania, unde Reconstruction a primit premiul de regie şi a fost văzut de un număr record de spectatori - inclusiv în aer liber, sub ploaie!

Adevărul e că Lie Kaas arată bine, iar Maria Bonnevie - care interpretează, în dublu rol, "obiectul dorinţei" sale - este una din cele mai frumoase apariţii pe ecran: un chip curat, lipsit de orice artificiu, care te poate face să-ţi aminteşti de un film mult timp după ce l-ai văzut - adică să ţi-l "reconstruieşti" în minte... Aşa că nu-l rataţi!