Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul de film Cannes, 2011

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

În miezul Cannes-ului: Brangelina, Dumnezeu, Viaţa şi alte chestii cu majuscule - Cannes, 2011


mai 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Am aterizat pe Croazetă chiar în miezul Festivalului de la Cannes 2011, deci până să mă dumiresc ce şi cum, toţi ochii, toate aparatele foto şi camerele de filmate erau aţintite într-o singură direcţie. De departe cel mai spectaculos eveniment întâmplat în mijlocul Festivalului de la Cannes a fost sosirea Brangelinei. Fani de toate culorile s-au îmbulzit frenetic pentru a vedea familia Jolie-Pitt urcând celebrele trepte învelite în covor roşu, au fost călcaţi şi au călcat în picioare, au dat din coate pentru un loc mai în faţă, au pozat şi le-au întins starurilor pixuri şi reviste pentru autografe. Asta deşi, desigur, jumătatea cea mai vânată de paparazzi a cuplului - adică Angelina - nu a venit să reprezinte nicio realizare personală. Ci doar să strălucească şi să zâmbească candid la braţul lui Brad Pitt, sosit aici pentru a promova The Tree of Life.
 
Şi parcă vă aud întrebând: "Deci, cum a fost The Tree of Life?" Mult aşteptatul şi mult doritul ultim film al lui Terrence Malick, concurent redutabil la Palme d'Or. Cu al său trailer lansat acum câteva luni, văzut şi revăzut de zeci de ori de cinefili, dospind aşteptări înalte. Sincer, nu mă miră deloc faptul că Malick a ales să lanseze acest film tocmai la Cannes. Şi asta fiindcă e unul dintre cele mai neamericane filme americane pe care le-am văzut în ultima vreme. Poate pe care le-am văzut vreodată. Deci: pregătiţi-vă de o surpriză de proporţii planetare!
 
Mai exact, spuneţi adio coerenţei şi story-ului prezentat în mod inteligibil. The Tree of Life e un film abstract, metaforă şi poezie. E discontinuu, dar propune un festin vizual. Structural, e un melanj de imagini ce arată ca bucăţi rupte din Baraka sau din Encounters at the End of the World şi frânturi din povestea unei familii americane urmărită în salturi pe parcursul a vreo patru-cinci decenii. Intriga aparentă e moartea unuia dintre copii. Însă e tratată atât de difuz încât e greu de spus că filmul se învârte în jurul ei. Malick o foloseşte ca pretext pentru o dezbatere supermegagrandioasă şi pretenţioasă despre Dumnezeu, Viaţă, Timp şi alte astfel de chestiuni cu majuscule. Şi când zic dezbatere nu mă refer la o sugerare subtilă a unor idei dedesubtul poveştii, ci mă refer efectiv la replici de tip "Dacă nu iubeşti, viaţa ţi se iroseşte" sau tot felul de întrebări introduse şoptit şi cu reverberaţie din off - "Cum am ajuns aici?", "Cum pot ajunge din nou acolo?" etc. - peste filmări de cascade, bancuri de peşti, platouri montane, răsărituri la orizont şi diverse alte felii de natură complet superbe. Dar, evident, total fără legătură cu restul story-ului. Partea comună a acestor viniete e mişcarea mereu alertă a camerei, fie că e centrată pe Sean Penn hoinărind prin deşertul imaginar al amintirilor sale, ori pe stoluri de păsări formând figuri efemere pe cerul new-yorkez.

The Tree of Life nu e nici destul de liric încât să fie un film de artă, dar nici cu un story destul de coerent încât să intre în rama unui film made in hollywood (în maniera în care Malick a formatat această ramă până acum). De fapt, am senzaţia că regizorul nu a putut alege între aceste două opţiuni şi atunci le-a înghesuit pe ambele în film. Dacă ne uităm atent, sunt până la urmă două filme juxtapuse în The Tree of Life. Nici unul coerent, Nici unul terminat, din păcate. Bucăţi din ele ar putea funcţiona ca mici bijuterii vizuale, recunosc. Dar în ansamblu filmul nu funcţionează, devine plicticos cu pretenţiile sale de a creiona începutul şi sfârşitul lumii, plus un sumar al tuturor lucrurilor dintre cele două. (Şi, totuşi, ce naiba e cu dinozaurul din mijlocul filmului?)
 
Părerile criticilor de aici sunt, după cum era de aşteptat, extreme de împărţite. Am discutat cu oameni care l-au urât profund, dar şi cu oameni care îl consideră o operă de artă. Nu ştiu dacă sunt complet de acord cu nicio parte. Pot să spun doar că e complet atipic. Că nu a răspuns, cu siguranţă, aşteptărilor avute de oamenii care au văzut şi revăzut trailer-ul şi se aşteptau, mai mult sau mai puţin, la un Benjamin Button à la Malick.




 Toate articolele despre Festivalul de film Cannes, 2011
 Toate articolele despre Tree of Life, The


1 comentariu

  • Bravo!
    myth1692, 09.06.2011, 14:04

    Foarte fain articolu! Bravo Adina!

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Adina Baya


Alte articole

 Pomul lăudat - Cannes 64, 2011, Andrei Creţulescu
 Cannes-ul în fotografii - Cannes, 2011, Iulia Blaga
 French Cannes Cannes: 9 - Cannes, 2011, Codruţa Creţulescu
 French Cannes Cannes: 8 - Cannes, 2011, Codruţa Creţulescu
 French Cannes Cannes: 7 - Cannes, 2011, Codruţa Creţulescu
 Toate articolele despre Festivalul de film Cannes, 2011


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer