În 1935, Ilf şi Petrov au plecat în Statele Unite ca să scrie nişte reportaje de călătorie pentru cotidianul Pravda. Au petrecut două luni cutreierând ţara de la est spre vest, cu o maşină Ford cumpărată de ei şi însoţiţi de un cuplu de rusofili simpatici din New York, soţii Adams, un fel de Homer şi Marge Simpson.
Pentru că explicăm tot ce ni se întâmplă prin comparaţii, şi volumul în care cei doi scriitori ruşi şi-au strâns mai târziu corespondenţele, America fără etaje, apărut în SUA sub titlul Ilf and Petrov's American Road Trip: The 1935 Travelogue of Two Soviet Writers, a fost comparat de criticii americani cu Borat!: Cultural Learnings of America for Make Benefit Glorious Nation of Kazakhstan (în defavoarea acestuia, însă). Dacă faci abstracţie de fragmentele de propagandă care par puse cu mâna de cenzori (aşa cum e, de pildă, penultimul capitol, cel cu concluziile - printre care, fireşte, aceea că, deşi are părţi bune, SUA nu e ţara în care să vrei să rămâi), volumul lui Ilf şi Petrov e de-a dreptul extraordinar. N-aş fi vrut să se termine vreodată călătoria lor în America, şi nici cartea - dar am un mare regret.
Volumul apărut la Editura Polirom nu conţine toate fotografiile din original. La revenirea în URSS, Ilf, care s-a ocupat de pozat cu aparatul său Leica, a developat filmele, iar un reportaj foto a apărut, separat de textele din Pravda, în echivalentul sovietic al revistei Time, Ogonek. Fotografiile sunt formidabile, aproape mai fascinante decât textul. Americanii le-au comparat pe urmă cu cele ale lui Walker Evans, părintele stilului documentar din fotografia americană. (Coincidenţa face ca Walker Evans să fi fotografiat orăşelul Morgan City din Louisiana chiar în 1935, an în care Ilf, Petrov şi soţii Adams au trecut prin el repede, pentru că li s-a părut plicticos.). În cartea lui Ilf şi Petrov citeşti la un moment dat despre cum aproape de Munţii Stâncoşi apăruse gheaţa, deci călătorii s-au dat jos iar doamna Adams (şoferul şi liderul din umbră al călătoriei) a montat lanţurile pe roţi. Când te uiţi mai jos, ce vezi? O fotografie (alb-negru, fireşte) în care o femeie stă ciucită lângă o roată, în mâzgă, în vreme ce doi bărbaţi cu paltoane şi pălării, ca nişte gangsteri, o chibiţează. De cele mai multe ori fotografiile ilustrează şi completează textul ca în exemplul de mai sus. Unele poze sunt făcute din mers (iar şoseaua şi peisajul sunt la fel de goale ca în mai toate fotografiile vechi), alteori sunt fotografiaţi oamenii întâlniţi în drum - negrul dansator din Grand Canyon, misionarul cu cămaşă roşie (semănând puţin cu Henry Miller) care s-a dus să locuiască cu indienii navajo sau însuşi domnul Adams - cu figura lui rotofeie şi simpatică, sau sunt surprinse detalii socotite interesante de Ilf - o tarabă cu reviste, un profil de bărbat din Arizona imortalizat pentru pălăria lui uriaşă, nişte suporteri de la un meci de fotbal, instantanee de la benzinării.
Citind aceste impresii de călătorie te surprinde că multe nu s-au schimbat de atunci încoace. Cea mai fermecătoare e, până la urmă, senzaţia că autorii te duc într-un muzeu vivant populat cu personalităţi din ceară. În scurtul timp petrecut acolo, Ilf şi Petrov s-au întâlnit nu doar cu autostopişti pe care i-au tras de limbă şi fotografiat, dar şi cu Ernest Hemingway, Upton Sinclair şi Henry Ford, l-au văzut pe Rahmaninov la Carnegie Hall, au mers la o conferinţă de presă ţinută de preşedintele Roosevelt la Casa Albă, iar la Hollywood, unde au stat două săptămâni (pentru că au scris un scenariu pentru Lewis Milestone, regizor născut la Chişinău), l-au văzut pe Fredric March şi au auzit-o pe un platou pe Bette Davis plângându-se că nu s-a spălat pe cap de 10 zile din pricina programului de filmare. În schimb, l-au ratat pe Charlie Chaplin, care lucra la coloana sonoră pentru Modern Times. Cel mai fascinant e că eşti purtat dintr-o ramă într-alta. Cu siguranţă că Ilf şi Petrov n-au conştientizat asta când şi-au aşternut impresiile la cald, dar la 75 de ani distanţă, când citeşti ce senzaţii îi încercau în 1935 când se confruntau cu trecutul american (senzaţii pe care le descriau cu imediateţea stilului jurnalistic) te simţi ca în maşina timpului.
Realitatea bate ficţiunea - în caz că se mai îndoia cineva. America fără etaje a fost ultima carte scrisă de Ilf şi Petrov. Ilf a murit în 1937, la vârsta de 40 de ani, în urma unei tuberculoze contractate, se pare, în SUA (probabil atunci când i-a prins ploaia în noaptea Anului Nou, căutând un anume restaurant din San Antonio). Iar Petrov a murit la 39 de ani, în 1942, într-un accident de avion venind de la Sevastopol (scria corespondenţe de război).