Născut în 1842, în Portugalia din vremea lui Salazar, într-o familie înstărită, Antonio Lobo Antunes şi-a dorit, încă din copilărie, să devină scriitor. În timpul războiului colonial a fost ofiţer, medic militar şi psihiatru. A fost detaşat în Angola din 1970 pînă în 1973. Experienţa traumatizantă a războiului a devenit şi una dintre temele sale literare predilecte. Primele sale romane - Memorie de elefant, Sărutul lui Iuda şi Cunoaşterea Infernului, apărute în 1979, vorbesc despre atrocităţile acelui război "inutil şi inuman". Marcat de această istorie dureroasă, Antonio Lobo Antunes a căutat în aproape toate romanele şi povestirile sale viaţa. Eroii din Ordinea naturală a lucrurilor - un roman mai vechi de-al său, apărut, recent, în traducere românească la editura Humanitas, sînt locuitorii unei suburbii a Lisabonei. Au o viaţă dificilă, uneori ciudată, dar o existenţă care merită povestită. În Ordinea naturală a lucrurilor, Lobo Antunes a construit un mic univers din oameni şi poveşti care au existat cu adevărat. Romanul e construit din suite ale acelor voci, din strigătele uneori disperate, alte ori pline de speranţă, ale acelor eroi anonimi. Ordinea naturală a lucrurilor e un amestec surprinzător de realism şi ficţiune. Această poveste polifonică este în egală măsură şi o pasionantă evocare a Lisabonei.
Nu prea ştiu eu ce e realitatea. Realitatea e ceva subiectiv, fiecare o percepe în felul său. Ceea ce eu numesc realitate ne e neapărat şi realitatea altuia. Eroii din cărţile mele nu sînt reali. Dar au existat. Şi există în realitatea pe care o povestesc eu. Trebuie găsit un echilibru în ficţiune pentru ca povestea să aibă un sens. Chicago din povestirile lui Hemingway nu există, e un teritoriu inventat. Ucraina lui Gogol nu e Ucraina cea adevărată, ci o ţară inventată. Pentru că e mai comod pentru mine, eu numesc oraşul în care se petrece acţiunea din romanul meu Lisabona. Dar e oraşul meu subiectiv. E un oraş inventat pornind de la cum am simţit eu Lisabona, un oraş pe care doar din comoditate îl numesc Lisabona.
Talentul literar şi succesul formidabil pe care îl au cărţile sale peste tot în lume l-au transformat într-o vedetă. Pentru un scriitor care caută singurătatea - pentru că numai în singurătate, în izolare poate să scrie Lobo Antunes - statutul de vedetă literară e o pacoste. Pentru Antonio Lobo Antunes, scrisul e o corvoadă: ca să fii scriitor, trebuie să lupţi cu îndîrjire şi cu răbdare. Şi, mai ales, să fii umil.
Antonio Lobo Antunes, Ordinea naturală a lucrurilor, traducere din portugheză de Micaela Ghiţescu, editura Humanitas, 2009.