Jurnalistul Eugen Istodor priveşte spre trecut. Cea mai recentă carte a sa e o cronică originală a tranziţiei. În Dicţionarul ideilor fixe. După 20 de ani a încercat să reviziteze marile scandaluri şi micile neînţelegeri care au ţinut prima pagină a ziarelor. E vorba despre un dicţionar narativ, căci termenul "explicativ" nu poate fi asociat cu istoriile aberante, absurde, incredibile, la care se referă...
Dicţionarul ideilor fixe. După 20 de ani e de fapt o listă alfabetică a cuvintelor-cheie apărute prin presă, un lexicon al clişeelor jurnalistice, un index al eroilor şi al figuranţilor - mai ales al figuranţilor - care s-au perindat prin politică. Eugen Istodor a identificat toate vomitivele şi laxativele pe care le îngurgităm zilnic, uitîndu-ne la televizor sau citind ziarele. Cei mai mulţi încasează, pur şi simplu, pe nerăsuflate, avalanşa de mizerie care se scurge dinspre instituţii prin fluxurile de ştiri către public. Autorul nostru pare să aibă un sistem imunitar rezistent şi un indestructibil simţ al umorului, de vreme ce a reuşit nu numai să supravieţuiască în acest mediu toxic, ci şi să găsească tonul potrivit pentru a-l descrie; enervarea constructivă nu mai are nici un rost, ea a fost înlocuită cu detaşarea ironică. Sarcastic, acid, uneori maliţios, Istodor demontează piesele acestui mecanism defect nu pentru a le calibra, ci pentru a arăta lumii întregi că totul, absolut totul trebuie reconstruit. O misiune imposibilă pentru autor, care ne-a lăsat pe noi, cititorii, să completăm spaţiul rămas gol din dreptul ultimei intrări din dicţionar - cuvîntul e "viitorul".
Pînă la urmă, carte e şi un fel de autocritică sau măcar un exerciţiu de autocompătimire, pentru că Eugen Istodor lucrează de ani buni în presă. Ştie, de pildă, că "evenimentul trebuie trăit la maximum azi, fiindcă orice scandal durează cel mult două talk-show-uri, şi-n al treilea va fi prea tîrziu pentru a trăi chiar şi regretele. Totul e proaspăt şi se fierbe "la foc mare"."Ştie şi că "oricît de mare ar fi scandalul, el este îmbrăcat a doua zi în derizoriu şi înviat prin absurd." Acestea fiind spuse, cartea sa nu e neapărat o cronică despre presa în tranziţie, cît o încercare de rememorare a trecutului recent pornind de la ştirile difuzate de jurnalele, televiziunile şi radiourile româneşti: adică frînturi informaţie, tentative de investigaţie şi multe, multe, nenumărate idei fixe.
Eugen Istodor, Dicţionarul ideilor fixe. După 20 de ani, Editura Polirom, 2009