"Toată lumea are ceva de spus despre el. Cariera lui Hodorkovski a fost o înşiruire de suişuri şi coborâşuri dramatice, iar declinul său abrupt e comparabil cu orice tragedie shakespeariană", consideră regizorul german Cyril Tuschi, al cărui interes pentru destinul omului de afaceri rus a fost deschis, se pare, în mod benign de deplasarea la un festival de film din Siberia.
Documentarul Hodorkovski, pe care Tuschi l-a prezentat în cadrul secţiunii Panorama a Festivalului de la Berlin şi care a avut în 14 februarie 2011 prima proiecţie suplimentară de presă, îşi propune să lumineze destinul lui Mihail Hodorkovski, deşi nu porneşte de la premisa că acesta a fost pedepsit de Vladimir Putin pentru că a finanţat opoziţia.
Filmul se deschide cu o panoramă largă asupra unui câmp presărat cu sonde, după care aparatul de filmat, deplasându-se, dezvăluie o biserică şi coboară încet până ajunge la înălţimea a trei adolescenţi. Auzim din off vocea regizorului care îi întreabă dacă ştiu cine e Mihail Hodorkovski.
Unul dintre ei spune că nu ştie, ceilalţi da. Când sunt întrebaţi dacă ştiu de ce a fost condamnat, aceştia răspund: "Pentru că a furat de la popor". Fascinat de imaginea lui Mihail Hodorkovski şi poate la fel de mult de felul cum e văzut acesta de concetăţenii lui, regizorul german s-a dus în Rusia pentru a-l înţelege mai bine.
A discutat cu mama sa, cu fosta soţie şi mama primului fiu, Pavel (stabilit în SUA), a vorbit cu fostul său rector de la Facultatea de Chimie, unde Hodorkovski a studiat la începutul anilor '80, cu foşti miniştri.
S-a dus pe urmă în Israel şi a vorbit cu doi dintre primii săi asociaţi în afaceri. A plecat pe urmă la Londra ca sa îi filmeze foştii subordonaţi de la Iukos, autoexilaţi în Marea Britanie după arestarea lui Hodorkovski, precum şi pe un consilier economic al băncii înfiinţate de Hodorkovski, Menatep.
Folosind animaţia în alb-negru pentru a nu-l avea pe erou ca personaj doar prin intermediul fotografiilor şi al imaginilor de arhivă, filmul ne prezintă un Hodorkovski intrat în afaceri încă din timpul Perestroikăi, care a cumpărat Iukos în împrejurări nu tocmai curate şi care în 2003, după ce devenise deja cel mai bogat om de afaceri de sub 40 de ani din lume, îl provoacă pe Vladimir Putin punându-i în faţă realitatea corupţiei de la Kremlin.
Cyril Tuschi nu intenţionează să îi facă un portret elogios lui Mihail Hodorkovski. El insistă atât pe începuturile sale socialiste (era un fan al cărţii Aşa s-a călit oţelul a lui Nikolai Ostrovski), şi pe faptul că, probabil, fiind evreu, nu putea face carieră în industrie, de aceea a decis să intre în Partidul Comunist.
De aceeaşi importanţă sunt pentru regizor preluarea Iukos, acţiunile caritabile (mai ales sprijinirea educaţiei) sau faptul că, deşi se ştia în pericol, s-a întors în 2003 din călătoria din Statele Unite, urmând să fie arestat.
Ca un documentarist care se respectă, regizorul a încercat să vorbească, fireşte, cu toţi eroii săi. Dacă o secretară a lui Vladimir Putin îi spune că acesta nu are timp să se vadă cu el "până la sfârşitul anului", Mihail Hodorkovski îi răspunde din Siberia, unde era arestat, la un an distanţă. Pe urmă, va urma un interviu realizat prin sticlă, la proces.
În scrisorile din care filmul citează fragmente la răstimpuri, omul de afaceri spune clar că motivul pentru care a fost arestat nu au fost ambiţiile sale politice, cât faptul că a sprijinit opoziţia.
Mihai Hodorkovski şi adjunctul său, Platon Lebedev, au fost găsiţi recent vinovaţi în cel de-al doilea proces care le-a fost intentat de Kremlin. Ei au ispăşit deja o pedeapsă de şapte ani pentru evaziune fiscală şi sunt acum acuzaţi de deturnarea unei mari cantităţi de petrol de la Iukos, precum şi de spălarea a 97,5 milioane dolari. Un al treilea proces se apropie.