Ursul de Aur pentru Cel mai bun film - Nader and Simin, a Separation (r. Ashgar Farhadi)
Ursul de Argint / Marele Premiu al Juriului - A Torinói ló / The Turin Horse (r. Bela Tarr)
Ursul de Argint pentru Cel mai bun regizor - Ulrich Koehler pentru Sleeping Sickness
Ursul de Argint pentru Cea mai bună actriţă - Farhadi Sarina, Bayat Sareh şi Hatami Leila pentru Nader and Simin, a Separation
Ursul de Argint pentru Cel mai bun actor - Ali-Ashgar Shahbazi, Babak Karimi şi Peyman Moadi pentru Nader and Simin, a Separation
Ursul de Argint pentru Cel mai bun scenariu - Joshua Marston şi Andamion Murataj pentru The Forgiveness of Blood (r. Joshua Marston)
Ursul de Argint pentru realizare artistică de excepţie - acordat ex-aequo lui Wojczech Staron şi Barbarei Enrique pentru imaginea şi, respectiv, scenografia filmului El Premio (r. Paula Markovitch)
Premiul "Alfred Bauer" - Wer wenn nicht wir / If Not Us, Who(r. Andrea Veiel)
Deşi atât cronicile cât şi părerile apropiaţilor au decretat filmul iranian Nader and Simin, a Separation drept cel mai bun din competiţie (alături de A Torinói ló / The Turin Horse refuzat, pe rând, de Cannes şi Venezia - fapt ce arată cam pe unde e nivelul calitativ al Berlinalei), cele trei premii primite de prim menţionatul şi acordarea "la cantitate" a trofeelor de interpretare (s-ajungă la toată lumea) nu pot fi interpretate în afara contextului politic din Iran. Nu de alta, dar în ciuda petiţiilor şi protestelor, Jafar Panahi ("prezent" la gală sub forma unui scaun gol adus pe scenă de Dieter Kosslik) rămâne, în continuare, arestat.
În ceea ce priveşte celelalte premii, juriul criticii a acordat Premiul FIPRESCI cineastului maghiar Bela Tarr pentru The Turin Horse iar Premiul juriului ecumenic s-a adăugat listei de onoruri primite de Nader and Simin, a Separation. La Debut n-a câştigat, aşa cum speram noi, irlandezul The Guard al lui John Michael McDonagh (care a trebuit să împartă o menţiune specială cu nemţescul Vaterlosen al Mariei Kreuzer),ci americanul On the Ice, în regia lui Andrew Okpeaha MacLean.
Prin urmare, singurul premiu de care m-am bucurat cu toată inima a fost cel de scurt-metraj. Nu vreau să sun non-patriotică dar dă-mi oricând un film de Park Chan-wook şi-l aleg înaintea oricărui minimalism mioritic (cu câteva excepţii, filmele "comerciale" româneşti nici măcar nu intră în discuţie). Prin urmare, hip hip ura pentru Ursul de aur primit de short-ul Night Fishing, realizat de părintele "trilogiei răzbunării" împreună cu fratele său, Park Chan-kyong, pe un IPhone 4. Secţiunea "scurt-metraje" a mai oferit un Urs de argint pentru Broken Night, de Yang Hyo-joo şi o menţiune specială pentru Questions to My Father de Konrad Muehe.
Alte comentarii? Păi o gală care nu-şi respectă telespectatorii (fiecare premiant a vorbit în limba lui natală, fără niciun fel de traducere - cei din sală aveau căşti, e drept, dar cei de acasă nu prea cred...) nu merită alte comentarii. Mai ales că a lipsit şi delicioasa discuţie din off asigurată în anii trecuţi de Mihai (acum prins cu jurizarea Gopo) şi Andrei (ocupat să-l sms-uiască pe primul). Noroc că n-a durat mult. Şi că, în continuare, Berlinul în sine merită orice sacrificiu...