Hotnews.ro / martie 2011
Bună! Ce faci?
Dacă Al. Maftei e de părere că peliculele româneşti sunt filmate azi ca pe DN1 şi că, stilistic & tematic, par "ca de la televizor", nici filmul său nu pare să fie film, ci o lungă reclamă stilizată şi lipsită de viaţă. "Marketat" ca o comedie romantică de suflu nou, Bună! Ce faci? nu merită încurajat pentru ceea ce e, ci pentru ceea ce poate reprezenta pentru o cinematografie care trebuie să se diversifice.

Dacă vei compara Bună! Ce faci? cu comediile romantice americane, filmul nu rezistă comparaţiei. Tiparele după care a fost construit sunt vizibile, dar îţi e imposibil să te laşi convins de carnalitatea personajelor. Acestea sunt ca nişte haine (frumoase, ce-i drept), dar complet lipsite de volum.

Alternativa regizorului (care debutează astfel pe marele ecran) la un gen de cinema care a relansat cinematografia autohtonă făcând-o una dintre cele mai apreciate din lume e un film din care sunt eliminate complet nu trimiterile la viciile de fond din societatea românească - sărăcia, corupţia, mitocănia, lipsa de autoritate, confuzia valorilor -, ci toate referinţele la realitatea de zi cu zi din România - cu bune şi rele.

Făcând asta, regizorul şi scenarista Lia Bugnar îi retează filmului orice şansă de a fi autentic, cu atât mai mult cu cât, refuzând "mizeria cotidiană", dar şi un subiect mai bine construit, ei supralicitează dincolo, pe partea estetică.

Decorurile sunt frumoase, totul e îngrijit şi frichinit, culorile se asortează întotdeauna în cadru, nivelul material al eroilor pare în afara oricărei discuţii, peste toate plutind un aer de bunăstare artificială şi blândă, proprie reclamelor la balsam de rufe.

Personajele parcă trăiesc într-o realitate paralelă, sub un glob colorat (în mov şi verde) de sticlă. "Trăiesc" în vid, acolo unde nu se depune praful.

Când am văzut filmul, nu m-am putut abţine să nu îmi aduc aminte de You've Got Mail, de Nora Ephron, acea comedie romantică cu Meg Ryan şi Tom Hanks despre doi adversari în afaceri care se îndrăgostesc anonim pe internet.

E un film fără pretenţii, la care mă uit de fiecare dată cu plăcere (l-am şi văzut de vreo cinci ori) pentru că, deşi interioarele sunt plăcute şi aşa mai departe, râd la poante şi mă distrează jocul actorilor - foarte bun (mai ales cei din rolurile secundare - Parker Posey şi Greg Kinnear), deşi e vorba de o comedie romantică şi nu de un film de festival.

Personajele din You've Got Mail mi se pare că au viaţă, deşi una "frivolă"; sunt convingătoare, umane şi simpatice chiar şi în lipsa temelor mari sau a pariului stilistic.

Bună! Ce faci? nu e genul de film pe care să-l pot vedea de două ori, dar sper ca el să deschidă un nou drum şi pentru alţi cineaşti care să devină în timp mai relaxaţi faţă de noile genuri şi faţă de succesele internaţionale ale colegilor. Aceasta nu pare o comedie romantică venită dintr-o pornire sinceră cât o reacţie viscerală şi manieristă la ceea ce e considerat un alt soi de manierizare.

Ar fi trist ca publicul să ajungă să demonizeze filme care nu sunt pe gustul lui (în mare parte şi pentru că nu le pricepe) numai pentru că nu se fac şi comedii romantice, filme de dragoste, poliţiste, horror, mă rog, filme lejere, unde să evadezi din cotidian.

Părţile bune ale filmului lui Al. Maftei, dincolo de faptul că e un început de diversificare a cinemaului românesc (filmele lui Nae Caranfil, deşi populare, n-au fost niciodată gândite ca lejere), ţin de grija (din păcate, excesivă) pentru ambalaj.

Dacă cele două personaje centrale nu conving, mult mai credibilă e colega de spălătorie a eroinei. Dacă personajul ei ar fi fost un model pentru celelalte, filmul ar fi avut mai multă viaţă şi poate ar fi avut şi umor.

Alexandru Maftei a regizat o parte din episoadele serialului Lombarzilor 8. Paradoxal, acela era mult mai convingător decât debutul său pe marele ecran.

Bună! Ce faci?
de Alexandru Maftei,
cu: Dana Voicu, Ionel Mihăilescu, Diana Mărgulescu, Dragoş Alexandru, Anca Sârbu.
Premiera românească - 4 martie 2011.

Regia: Alexandru Maftei Cu: Ionel Mihăilescu, Dana Voicu, Paul Diaconescu, Ana Popescu, Adrian Păduraru, Antoaneta Cojocaru, Adriana Trandafir

7 comentarii

  • Slavă Domnului!
    [membru], 06.03.2011, 12:57

    Într-o pop-cultură atît de lipsită de repere încît insipiditatea pufoasă, debilitatea benignă şi asepticitatea nevrotică ale unui asemenea film par să fie larg acceptate drept "drăgălăşenie" şi "farmec", un protest ca al tău e important (fie şi numai din punct de vedere simbolic).

    • RE: Slavă Domnului!/dragalasenie...necesara
      adina, 06.03.2011, 23:29

      filmul s-a si vrut a fi o bula deconectanta si nu cred ca e necesara atata blamare, nu e o amenintare a"noului val", nici n-ar avea cum, poate are doar pretentia de a-i sta legitim alaturi, cinema-ul romenesc mai tre sa faca si paralele la el in ograda, nu numai laude prin eden-urile altora si pan la urma nu e o incercare atat de nereusita, intr-adevar replicile sunt poate prea nenaturale, simetria excesiv fortata, alocalismu si atemporalu parca prea desprinse de ceea ce cunosatem, dar asta se vrea a fi, un arbust plutitor suprarealist care nah poate parea kitch, dar care nu e intrutotul :D

  • care poante!?
    [membru], 06.03.2011, 16:44

    Totuşi, după ce recunoaşteţi că aţi văzut de cinci ori, CINCI !! you’ve got mail, îmi este imposibil să văd în textul dvs un protest, fie el şi simbolic, faţă de oferta de floricele pe cîmpii ro a lui al. maftei. Nu am văzut Bună, ce faci, dar faptul că dvs vorbiţi de pelicula cu meg ryan&tom hanks ca despre o nesecată sursă de plăceri, ei bine, faptul ăsta îmi este suficient ca să privesc cu toată simpatia comedia, sau ce-o fi ea, cu dana voicu şi ionel mihăileanu. Eu am văzut o singură dată mailul americănesc şi am rezistat pînă la capăt doar de dragul lui tom hanks, aşa, ca să văz dacă pînă la urmă actorul ăsta nu se sufocă în găunoşenia poveştii şi în pufoşenia răspîndită în univers de meg ryan. Am reţinut motivele pt care nu vă săturaţi de comedia romantică americană cu meg ryan: "râd la poante şi mă distrează jocul actorilor". Care poante!? Promit, fac cinste, dacă îmi spuneţi măcar una din poantele la care aţi rîs de 5 ori! Şi ce vă distrează la jocul lui meg ryan!? indiferent în ce joacă actriţa asta, dramă sau comedie, ea face mereu si mereu pe trestia gînditoare : clipeşte des, stă cu gura căscată, îşi clatină capul, priveşte languros, îşi dă frumoşii ei ochi peste cap, după care clipeşte şi iar clipeşte, pînă albeşte ecranul şi spectatorul.

    • RE: care poante!?
      [membru], 06.03.2011, 22:57

      Totuşi, există în cariera lui Meg Ryan şi acest moment din "When Harry Met Sally":

      http://www.youtube.com/watch?v=5nNhOH4Y0bI

      • RE: RE: care poante!?
        [membru], 06.03.2011, 23:19

        Apropo de Meg Ryan şi de clipitul ei, un geniu de pe YouTube a avut ideea de a combina momentul ei din "When Harry Met Sally" cu un fragment dintr-o lecţie de actorie a lui Michael Caine, în care acesta demonstrează tocmai avantajele actoriceşti ale abţinerii de la clipit. Rezultatul:

        http://www.youtube.com/watch?v=fWmZeuKgbR0

        • RE: RE: RE: care poante!?
          [membru], 07.03.2011, 14:20

          De cîte ori îmi scapă un comentariu răutăcios, mă întreb de ce naiba mă aflu eu într-o treabă care oricum va rămîne de neclintit, cu sau fără ilustra mea părere. Aşa cum neclintit va rămîne statutul de glorioasă actriţă al lui Meg Ryan, în ochii fanilor săi. Da şi eu am rămas/m-am ales de data asta cu ceva, cu clipul într-adevăr genial despre întîlnirea lui Meg cu Michael Caine, întîlnire de care nu aveam habar, aşa că vă mulţumesc, dle Gorzo, pt ospăţ, mi-a căzut tare bine.

          Referitor la momentul cu orgasmul fake din cariera lui Meg Ryan, vă propun să intrăm în rolul preferat al acestei actriţe, acela de trestie gînditoare, aşadar ne trecem mîna dreaptă prin păr, dăm capul pe spate, ne pipăim gîtul, lăsăm mîna să cadă pe piept şi gîndim, gîndim cu mîna uitată pe piept la condiţia omului .... pardon, la condiţia actriţelor din soiul răspîndit în lume de două dive, meg ryan&julia roberts, dar acuma ne întoarcem privirea gînditoare doar spre orgasmul mimat al lui meg. Uitaţi, dle Gorzo, ce se întîmplă cînd meg ryan ne dă de gîndit : mă întreb, ce amaru’ ei de artă actoricească mai e şi aia, cînd, din ditamai carieră de megaactriţă, toată lumea citează un singur moment, taman momentul ăla în care NU trebuie să fii actriţă ca să-ţi iasă, e suficient să fii femeie, pur şi simplu. Vreau să spun, dle Gorzo, la capitolul orgasm mimat, muuulte femei din lumea largă, dacă nu cumva chiar toate, indiferent de rasă şi clasă, sînt mari actriţe. Care este, aşadar, performanţa lui meg din momentul cu billy crystal!? Închipuiţi-vă ce ar fi ieşit din momentul ăla în interpretarea unor femei care pe deasupra sunt şi actriţe adevărate (vă las să imaginaţi scena cu actriţele dvs preferate), vă asigur, am fi fost scutiţi de orăcăitul ăla megryan ce pare desprins din coloana sonoră a filmelor pt adulţi.


  • calotescule, unde eşti?...
    [membru], 08.03.2011, 09:08

    are dreptate iulia blaga: artificialul bântuie, de la un capăt la altul, această producţie.
    jocul actorilor pare transferat din serialele de televiziune animate de amatori; unele scene, chiar dacă bine enunţate la nivel scenaristic, sunt realizate precar (gabriela în staţia de autobuz - este doar una dintre ele). dacă tot te încumeţi tu, autor, să dezvălui din primele zece minute că este vorba despre o "căsătorie cu repetiţie", ar fi trebuit ca relaţia celor doi soţi să aibă substanţă, să fie tratată cu fineţe, cu necesarele accente pe dedublare, pe "secretul lui polichinelle". să fie, oare, efectul spoturilor publicitare, sau avem rezultatul trist, plicticos, al unui act cultural devitalizat, mizând excesiv pe reflexele atrofiate ale spectatorului - mai preocupat de floricele pe care le ronţăie? cât ddespre filmele de început ale lui nae caranfil - acelea sunt la ani lumină distanţă...

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus