La Mala Educacion - un subiect pentru o excomunicare

Spaniolul teribil, omul din La Mancha, (chiar dacă nu e chiar Don Quijote ) pentru că acolo s-a născut în 1951, a ajuns din funcţionar la telefoane actor de teatru în piese de avangardă, cel mai premiat european oriunde în lume, iar filmele lui sunt aşteptate de fanii deveniţi fini cunoscători, mereu cu sufletul la gură.

În cea mai recentă creaţie a sa - produsă de fratele lui, pe generic apărând formula un film de Almodovar, dar fără să precizeze că este vorba acest grad de rudenie şi similitudine cu Ethan şi Joel Coen, recurgând la o formulă mai subtilă - se aduce în prim plan o problemă pentru care este de mirare că severa biserică catolică încă nu l-a excomunicat, şi anume alunecarea spre o altă orientare sexuală a puştilor din internatele şcolilor nelaice. Răsturnări multiple de situaţii într-o tramă ţesută într-un deceniu, reuşesc să te fascineze, nemaiputând să te clinteşti din fotoliu de cinematograf unde magicianul iberic ştie să te coopteze şi atunci când nu e totul la fel de fără cusur ca în Hable con ella. Raportările la o scurtă istorie a cinematografului american de care Pedro este îndrăgostit fără să-i facă însă concesii, se conturează nu doar vizual şi prin aluzii de dialog ari situaţii, ci de astă dată prin coloana sonoră, din Breakfast at Tiffany's trecând şi prin Asia cu In the mood for love şi Quizas, Quizas, Quizas, nu în interpretarea lui Nat King Cole, ci a Saritei Montiel, vedetă cândva de cinema şi muzică.

Nu lipsesc nici propriile citate din filmografia sa, din care în România se cunosc din diverse surse toate titlurile - care devin subiect de conversaţie în lumea bună.

Travestiul este şi el unul dintre elementele cheie care dă o atmosferă aparte de un rafinament estetic în care "Cu mască şi fără mască" devine un fel de joc de societate. Costumele sunt adesea flamboaiante pentru că Almodovar îi rămâne fidel straniului şi unicului Jean Paul Gaultier. De remarcat actorul în triplu rol Gael Garda Bernal dar şi puştii stăpâniţi cu o adevărată mână de maestru.

Din film în film regizorul şi scenaristul merge mai departe, de astă dată ajungând şi la video, la prezenţa obsedantă nimicitoare de intimitate şi cu resurse pentru posibile şantaje, la nelipsita cameră de filmat a amatorului cu înclinaţii de turist japonez.

Şi încă un amănunt picant şi util. Nu încercaţi să vedeţi pelicula piratându-l de pe internet. Veţi avea surpriza să daţi peste un hard porno. Profitaţi că Independenţa Film l-a adus pe marile ecrane la totuşi puţină vreme după Cannes unde a fost pentru liniştea nervoasă a autorului în afara concursului. Căci poate o să vă mire şi geniile au emoţii, nu-i aşa?

Notă: 4 din 5 posibile, pentru că l-am aşteptat cu atâta înfrigurare încă de la căldurosul festival Anonimul şi chiar dacă este cam misogin ar fi nedrept să devin prea subiectivă.