Relaţia dintre muzica bisericească şi scena de concert este mult mai slabă la români şi în general la ortodocşi, decât la vest-europeni. De aici şi raritatea interpretărilor Oratoriului Bizantin de Paşte. Horia Andreescu şi-a propus în această stagiune să aducă în faţa publicului ambele oratorii ale lui Paul Constantinescu, pe cele două scene importante ale Bucureştiului.
 

Oratoriul Bizantin de Crăciun cu Filarmonica "George Enescu" a fost interpretat chiar în seara de 24 decembrie 2010, la Ateneu, iar acum am putut asculta Oratoriul Bizantin de Paşti al aceluiaşi compozitor la Sala Radio, cu Orchestra Naţională şi Corul Academic Radio, pregătit de Dan Mihai Goia. Tot Horia Andreescu semnează şi unicele versiuni pe CD ale celor două oratorii, apărute la Editura Casa Radio.
 

Propunând publicului o autentică refugiere în muzica pură, acest concert cu o intensă nuanţă de interiorizare a adus alături de Orchestra Naţională Radio şi de Corul Academic Radio dirijate de Horia Andreescu o pleiadă de solişti, majoritatea din generaţia tânără, precum Cristian Hodrea, Sidonia Nica, Valentina Naforniţă, Alina Bottez, Pataki Adorján şi Iustinian  Zetea, cărora li s-a alăturat experimentatul Pompeiu Hărăşteanu.
 

Datând din 1943, şi revizuit în 1948, Oratoriul Bizantin de Paşti induce o stare meditativă, propune elemente şi stări proprii Sărbătorilor Pascale şi reprezintă o remarcabilă îmbinare între forţa expresivă a melodiei bizantine şi spiritualitatea Patimilor lui Bach. Oratoriul Bizantin de Paşti este compus din texte bizantine reconstituite şi traduse de bizantinologul I.D. Petrescu, Paul Constantinescu reevaluând, practic, în aceste pagini, patrimoniul muzical bizantin, pornind de la cântările cultului ortodox ("luminândă", "tropar sedealnă", "podobie", "prohod", "catavasie" etc).
 

 

Atmosferă de reculegere
 

Obţinută prin polifonizarea şi armonizarea cântului de strană, atmosfera de reculegere este mult mai intensă decât povestea patimilor, cea care leagă dramaturgic acţiunea. Practic, putem vorbi despre dimensiunile unei opere de concert, deşi tematica profund interiorizată face ca tot discursul să aibă mai degrabă aspectul unei fresce muzicale complexe, care creează o stare de spirit.
 

Greu de spus care era această stare în rândul muzicienilor, dar şi al publicului în 1946, când a avut loc, simbolic, prima audiţie a Oratoriului, sub bagheta lui George Enescu, având nume de rezonanţă ale vremii în distribuţia solistică, premiera fiind urmată de două reluări sub bagheta lui Constantin Silvestri. Oratoriul nu a fost prezentat însă în formă definitivă mult timp după moartea lui Paul Constantinescu din 1963, mai precis până în 1990, când a putut fi ascultat cu Filarmonica "George Enescu" condusă de Cristian Mandeal.
 

Versiunea pe CD a fost lansată de-abia în 2010 în interpretarea dirijorală a lui Horia Andreescu la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio şi Corului Academic Radio condus de Dan Mihai Goia, cu o înregistrare din 2004, o altă distribuţie fiind cea care a adus la viaţă oratoriul în această lună aprilie, pe scena Sălii Radio.
 

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus