Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Periferic

Un debut de referinţă - Periferic


Observator Cultural, aprilie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

Periferic de Bogdan George Apetri, a doua premieră românească importantă din 2011, aduce o bine-venită gură de aer proaspăt în cinematografia autohtonă.
 

L-am cunoscut pe regizorul Bogdan George Apetri, şcolit într-ale artei cinematografice în SUA (Columbia University, New York), prin scurtmetrajele sale studenţeşti, dintre care O foarte scurtă trilogie a singurătăţii şi Ultima zi din decembrie (ambele din 2006) au fost prezentate de numeroase festivaluri internaţionale. Cineastul, care e şi scenarist, operator, monteur, sound designer sau producător al filmelor sale (dar şi al filmelor unor colegi şi profesori, precum Florin Şerban şi Eric Mendelsohn), mi-a atras atenţia, la vremea respectivă, prin siguranţa regiei şi buna stăpînire a meşteşugului, prin universul tematic (scurtmetrajele abordau, în diverse registre şi stiluri, însingurarea, cea mai gravă maladie a spiritului contemporan) şi construcţia elaborată (structuri simetrice, cu paralelisme, finaluri închise şi circulare sau climaxuri dublate).
 

L-am redescoperit pe regizor la începutul lunii februarie 2011, la Festivalul Internaţional de Film de la Göteborg. Acolo, în cadrul unui program special "Romanian New Wave", fusese programat şi Periferic (întîlnit prin festivaluri şi ca Outbound), lungmetrajul de debut al lui Bogdan George Apetri. Filmul avea multe lucruri în comun cu scurtmetrajele sale: protagonistul însingurat (prin forţa împrejurărilor), construcţia complexă, gradaţia tensiunii, regia eficace. Iar acum, după două luni, cînd Periferic intră în sfîrşit pe marile ecrane româneşti, filmul are deja o listă lungă de selecţii şi premii la alte festivaluri importante din întreaga lume (Locarno, Varşovia, Salonic, Viena, Cairo, Mar del Plata, Toronto, Namur, Cottbus, Ciudad de México, Angers, Hong Kong, Rotterdam, "New Directors/New Films" New York, Vilnius etc.).
 

O zi din viaţa Matildei Lazăr


Matilda are de ispăşit cinci ani în închisoare. După mai bine de doi ani petrecuţi în captivitate, ea este lăsată în libertate timp de 24 de ore, ca să poată participa la înmormîntarea mamei sale. Filmul începe cu un scurt prolog: Matilda părăseşte penitenciarul şi este întîmpinată de şoferul Virgil, care o duce la Bucureşti. Cei doi stabilesc ca el să o ajute pe ea, contra cost, să fugă din ţară, ascunsă pe un vapor ce pleacă din Constanţa. Matilda şi Virgil urmează să se revadă la prînz (după ce ea va fi făcut rost de banii solicitaţi de intermediar), în faţa unui hotel cu nume sugestiv: Aurora. Pentru protagonistă, aceasta ar trebui să fie ziua unui nou început...
 
De-a lungul acestei zile fatidice, Matilda îi întîlneşte pe cei mai importanţi trei bărbaţi din viaţa ei (motiv pentru care filmul este segmentat în trei capitole, cu durate aproximativ egale). Cel dintîi este fratele ei taximetrist. Alături de Andrei, de soţia sa Lavinia şi de băiatul lor, Matilda revine, la înmormîntarea mamei în satul natal, de unde fugise cu un deceniu în urmă, pentru a ajunge prostituată în Capitală. Protagonista îi mărturiseşte fratelui că are şi ea un copil de opt ani, Toma, şi îi cere să aibă grijă de băiat pînă ce ea îşi va fi isprăvit condamnarea. Laş, Andrei îşi minte soţia şi o determină s-o alunge pe Matilda. În acest moment, pentru ea nu mai există decît o singură variantă: să obţină de la Paul (fostul ei proxenet şi, în acelaşi timp, tatăl lui Toma) banii promişi la intrarea în închisoare, să-şi găsească fiul, pe care nu-l mai văzuse de doi ani, şi să evadeze împreună dintr-o lume dominată de viciu şi violenţă.
 
Cele trei capitole debutează similar, prezentînd activităţile persoanelor cu care se va întîlni protagonista, pentru a se încheia cu Matilda singură şi marcată de ce i se întîmplase, de parcă ar mai fi coborît o bolgie în drumul către destinaţia ei finală. Periferic începe şi se termină cu un răsărit, însă protagonista primeşte cele două aurore cu trăiri complet diferite. Unele secvenţe dintr-un capitol primesc o replică într-un capitol ulterior, cum ar fi scenele din maşină, în care sînt implicate mai întîi Matilda şi Lavinia, apoi Matilda şi Selena - noua "angajată" şi victimă a lui Paul, al cărei traseu îl oglindeşte pe cel din trecut al protagonistei.
 

Bogdan George Apetri şi coscenaristul său, Tudor Voican, ne livrează treptat informaţiile despre protagonistă, mizînd pe participarea noastră. Cum Matilda este în general interiorizată, personajul ei este construit în cea mai mare parte prin intermediul celorlalţi. De exemplu, de abia la jumătatea filmului aflăm, dintr-o replică a lui Paul, motivul pentru care ea a ajuns în penitenciar. Ţelul ei este iniţial incert: vrea să mai petreacă trei ani în închisoare, lăsîndu-şi fiul în grija fratelui, sau să fugă din ţară, singură ori însoţită de Toma? Decizia definitivă este luată, probabil, atunci cînd Matilda realizează că nu poate avea mai multă încredere în Andrei decît în Paul şi că numai ea îşi poate creşte copilul. Cît de pregătită este ea însăşi pentru rolul de mamă, asta aflăm în secvenţa emoţionantă a fumatului din tren...
 

Transcenderea realismului


Bogdan George Apetri se dovedeşte, încă de la debut, un reprezentant demn de urmărit al Noului Cinema Românesc, iar reuşita sa este cu atît mai remarcabilă cu cît el depăşeşte realismul predominant, profitînd de cunoştinţele dramatice şi tehnice dobîndite la şcoala americană, cărora le adaugă o viziune regizorală originală.
 

Conceptul de imagine gîndit de regizor împreună cu excelentul operator Marius Panduru se distinge prin cadrele-laitmotiv cu protagonista filmată din spate, în timp ce străbate diverse coridoare, şi prin folosirea inteligentă a luminii, cu diverse tonalităţi pe parcursul filmului, corespunzînd momentelor zilei. Monteurul Eugen Kelemen, debutant în lungmetraj, recurge, în complicitate cu Bogdan George Apetri, la multe tăieturi surprinzătoare, care generează dinamism şi empatie (de pildă, după accidentul de maşină, montajul evidenţiază vertijul Matildei). Astfel, Periferic se îndepărtează hotărît de modelul realismului autohton, caracterizat în general de cadre lungi, care deseori se termină odată cu secvenţa, şi de evitarea prim-planurilor sau a tăieturilor în cadru.

 
Bogdan George Apetri nu se fereşte de simboluri, ca marea majoritate a regizorilor Noului Cinema Românesc, care polemizează cu filmele deseori suprasaturate ale generaţiilor mai vîrstnice. De exemplu, imaginile recurente cu foc/fum şi apă, în diverse ipostaze, sugerează etapele purificării pe care le străbate protagonista. Iar pistolul cu capse, jucăria preferată a fiului lui Andrei, poate funcţiona, ironic, ca "McGuffin" - definit şi folosit de Hitchcock ca un element dramaturgic ce atrage atrage atenţia spectatorilor şi/ sau duce povestea mai departe.
 
Ce mai are în comun Periferic cu cele mai importante filme realiste româneşti din ultimul deceniu, în afara succesului său festivalier, este distribuţia bine aleasă şi condusă. Pentru Ana Ularu, Matilda este cel mai important rol de cinema de pînă acum, care i-a adus deja premii la Locarno sau Salonic. Încrîncenarea specifică a personajului (o femeie cu o misiune, care are la dispoziţie doar o zi pentru a-şi lua viaţa de la capăt) este alternată cu puseuri de nostalgie şi de tandreţe (în relaţiile cu Andrei şi, mai ales, cu Toma), dar şi cu teama instinctivă, în secvenţa cu "domnul Cezar" - Damian Oancea interpretează un cap mafiot a cărui apariţie produce o impresie puternică şi asupra spectatorilor, nu doar asupra protagonistei. Dintre ceilalţi actori, trebuie remarcat Mimi Brănescu, într-unul dintre cele mai bune - şi mai surprinzătoare - roluri ale sale de pînă acum.
 

Titlul filmului, păstrat de la scenariul originar semnat de Cristian Mungiu şi Ioana Uricaru (modificat radical ulterior), este în continuare justificat de locaţiile de filmare, de mediile sociale prezentate, dar şi de evoluţia protagonistei, în tentativa ei de evadare. Debut matur, cu ritm şi atmosferă de thriller, Periferic se plasează la graniţa dintre filmul de gen şi filmul de autor şi impune un cineast-artizan foarte înzestrat.

 

Periferic
Coproducţie România - Austria
Regia: Bogdan George Apetri
Scenariul: Tudor Voican şi Bogdan George Apetri, "după o povestire de" Cristian Mungiu şi Ioana Uricaru, cu dialoguri adiţionale de Doru Lupeanu
Cu: Ana Ularu (Matilda Lazăr), Andi Vasluianu (Andrei), Ioana Flora (Lavinia), Mimi Brănescu (Paul), Timotei Duma (Toma), Ion Sapdaru (Virgil), Ingrid Bişu (Selena), Damian Oancea (Domnul Cezar)
Producător: Saga Film
Distribuitor: Bomb Film




 Toate articolele despre Periferic


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Mihai Fulger


Alte articole

 10 ani cu filmul românesc. Episodul 10 - Anul 2010, Iulia Blaga
 Despre ce este vorba în film? - Periferic, Violeta Ion
 O lume murdară - Periferic, Andrei Gorzo
 Experimentul WebKino.ro: prima platformă online cu filme româneşti lansate simultan cu premiera la cinema, Comunicat de presă
 Filmul Periferic va fi lansat simultan în cinematografe şi online, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Periferic


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer