Stilul de a fi al lui Leo a sedus şi a influenţat, tocmai pentru că îi reuşea întotdeauna echilibrul perfect între plăcerea de a se mişca prin lume, atins de tot ce contează, şi pasiunea cu care transforma orice produs cultural sau orice experienţă umană într-un prilej de bucurie. Solar şi efervescent, Leo avea priceperea şi uşurinţa de a transmite un conţinut semnificativ şi de a se face înţeles de un spectru larg de cititori, de la cei ai revistelor Idei în dialog sau Dilema veche pînă la comentatorii de bloguri, fără să coboare standardele discursului.
Noul cinema românesc îi datorează enorm lui Alex. Leo Şerban, iar critica de film, aşa cum o vedea, o trăia şi o scria Leo, pare încă meseria cea mai frumoasă din lume, şi nu puţini dintre tinerii critici au fost încurajaţi şi îndrumaţi de el. Iar în aceste prietenii, una dintre marile calităţi ale lui Leo, ce ţine de supleţe etică şi de preţuire umană, era să fie extrem de discret atunci cînd, de pildă, semnala greşelile sau inadecvările, dar să fie foarte generos şi expansiv atunci cînd era vorba de laude.
Plecarea lui Leo din această lume tulbură universul fiecăruia dintre cei care l-au cunoscut, iar stilul în care a trăit şi a scris traduce, de fapt, arta de a fi el însuşi pînă la capăt.