august 2011
Aristoteles Workshop, 2011
24 august 2011, Vama, Bucovina
 
La capătul a cinci zile de scouting în localitatea montană Vama şi în împrejurimi, cele patru echipe Aristoteles Workshop (AW) şi-au ales subiecte aparte şi personaje foarte speciale pentru filmele documentare, cercetând peste 200 de km pătraţi în mai puţin de patru zile, interacţionând cu preoţi exorcişti, poliţişti budişti, primari de sate, braconieri, nebuni şi... trei vaci şi jumătate. Studenţii au umblat prin mine şi fabrici abandonate, sinagogi părăsite şi cimitire vechi de secole, s-au pierdut în păduri, în munţi, în oraşe, chiar şi în secţii de poliţie.
 
Nevoia existenţei unei poveşti "vizuale" s-a dovedit a fi un filtru excelent pentru sortarea unei lungi liste de istorii fascinante şi de personaje intrigante, din care doar patru vor face subiectul filmelor produse în 2011 de Aristoteles Workshop, un atelier internaţional de film documentar în care profesionişti ai industriei filmului european îndrumă 16 tineri din Europa Centrală şi de Est în crearea propriului documentar de 30 de minute. Workshopul are loc în satul Vama, din judeţul Suceava, în Bucovina, între 25 iulie - 28 august 2011.

Oriunde au mers, echipele au încercat să se integreze în peisaj, nu întotdeauna cu succes - un producător grec, de pildă, a sfârşit prin a fi escortat la secţia de poliţie doar pentru că unor localnici li s-a parut "ciudat" modul în care cânta în timp ce mergea pe dealul satului lor.
 
Una peste alta, acumulatorii au fost puşi la încărcat şi setările camerelor de filmat au fost verificate, pe măsură ce echipele din acest an s-au pregătit pentru a treia şi cea mai dificilă parte a trainingului - producţia. După primele două săptămâni ale Aristoteles Workshop 2011, participanţii au încheiat etapa de scouting şi au ales subiectul pe care îl vor filma.

Decizia s-a dovedit mai grea decât s-ar fi aşteptat oricare dintre studenţi, cu toate că trainerii Rafi Pitts, Nino Kirtadze şi Simon Brook le-au oferit de la început celor patru echipe libertatea de a alege subiectul pe care şi l-au dorit, fie că este vorba despre o singură persoană, o întreagă comunitate, un anume loc sau eveniment. Singurul criteriu de care studenţii trebuie să ţină seama are forma unei întrebări ce a existat constant în mintea fiecăruia: "Ce o să arătaţi spectatorilor?"
 
Poate părea o întrebare simplă, dar este cea care face diferenţa între două genuri: documentarul artistic şi reportajul de televiziune, aşa cum subliniază cei trei cineaşti. Pe tot parcursul workshopului, fiecare expert a insistat asupra nevoii de a transmite mai degrabă o emoţie şi un punct de vedere personal, decât fapte obiective şi reci. Ţinând cont de nevoia unui vizual narativ, fiecare echipă a descoperit un nou mod de a judeca ce anume face un subiect să fie "material de documentar".
 
Pentru documentarele din 2011, cele patru echipe de film s-au hotărât asupra unor subiecte promiţătoare şi ambiţioase: o doamnă de 90 de ani care îşi trăieşte amintirile la fel de intens cum îşi trăieşte prezentul; un artist excentric, într-o realitate creată de el însuşi; relaţia simbiotică dintre o adolescentă şi bunica ei, pe drumul către o carieră în etnofolk; un tren cu aburi, vechi de un secol, ai cărui pasageri sunt o constelaţie de personaje.
 
"Vrem să realizăm un portret intim al acestei femei extraordinare şi al filozofiei ei de viaţă", spune regizoarea Mara Trifu despre doamna de 90 de ani, care îşi doreşte să îşi doneze colecţia de cărţi celor care merită, bucată cu bucată. "Încercăm să înţelegem de ce a ales să ne împărtăşească tocmai nouă filozofia ei despre viaţă, moarte, despre orice."
 
La celălalt capăt al spectrului de vârstă, subiectul echipei Ozanei Nicolau urmăreşte povestea unei fete de 13 ani, a cărei bunică, din grijă şi dragoste, pare însă că i-a hotărât deja un viitor în muzica populară, şi care îşi repetă cântecele cu laptopul în braţe, înconjurată de animalele din ogradă. "Am simţit pe loc o empatie faţă de situaţia personajului nostru", spune Ozana, "şi am decis să aflăm cât de mult din visul pe care îl trăieşte este al ei şi cât de mult al bunicii."
 
Una dintre principalele provocări pe care le vor trăi studenţii fiecărei echipe în timpul etapei de producţie la Aristoteles Workshop este aceea de a delimita barierele de intimitate dintre ei şi personajele lor. A câştiga încrederea personajelor este un proces continuu şi extenuant, care are loc în faţa camerei de filmat şi în afara cadrului, aşa cum a descoperit echipa Ivanei Mladenovici în timp ce intervieva un artist local. De multe ori, producătoarea Mirona Radu a trebuit să îşi asigure personajul că membrii echipei de filmare vor folosi cu grijă şi cu bună-credinţă interviul şi confesiunile făcute de el în faţa camerei, precum şi filmele, poeziile, compoziţiile muzicale sau spectacolele înregistrate semnate de artistul care constituie subiectul reportajului lor.

În timp ce unele echipe s-au concentrat pe unul sau două personaje, Veronika Janeckova şi echipa ei au decis să înfrunte un tren întreg de persoane captivante. Ei au petrecut două zile într-un tren vechi de peste un secol, ce leagă mănăstirile din munţii Bucovinei. Echipa Veronikăi a descoperit că o călătorie de 12 ore cu trenul poate revela adevăratul spectacol al vieţii: cupluri fericite şi figuri solitare, copii şi bunici, beţivi şi persoane publice, cu toţii conduşi de doi mecanici glumeţi şi o locomotivă greoaie, tuşind fum negru. Aşa cum spune producătoarea Eliza Zdru: "Vrem să privim trenul acesta ca pe un simbol al mersului vieţii - fiecare staţie reprezintă o etapă a vieţii, iar pasagerii sunt oamenii pe care îi întâlneşti în drum. Deşi se poate să nu vezi mereu cine conduce trenul, ştii că până la urmă vei ajunge la destinaţie."
 
Filmarea pentru toate cele patru scurtmetraje documentare a început pe 12 august 2011 şi a durat aproximativ o săptămână. Fiecare echipă a avut la dispoziţie şase zile pentru a monta o primă variantă a documentarului, sub îndrumarea trainerilor Rafi Pitts, Simon Brook şi Nino Kirtadze.

Echipa care va realiza cel mai bun scurtmetraj va primi un premiu în valoare de 2.500 de euro, acordat de Institutul Cultural Român (ICR), care susţine astfel workshopul pentru al patrulea an consecutiv. Centrul workshopului este Casa Călin, din satul bucovinean Vama, unde echipa, studenţii şi tutorii petrec cinci săptămâni în grija gazdelor mai mult decât primitoare şi unde, într-o atmosferă "ca acasă", au amenajate spaţii de montaj, pentru cursuri, prezentări şi vizionări speciale de film. Programul Aristoteles Workshop oferă participanţilor un triplu beneficiu: să înveţe, să producă un film şi să fie promovaţi ca cineaşti. AW este co-finanţat de Canalul ARTE/France, Programul Media al Uniunii Europene, alături de Centrul Naţional al Cinematografiei şi susţinut de AVIS şi iStyle.


Despre Aristoteles Workshop
În cei cinci ani de existenţă, AW a reuşit să depăşească statutul de simplu atelier de formaţie profesională şi s-a afirmat treptat şi ca producător de filme documentare de excepţie: Nu te supăra, dar..., al Adinei Pintilie, a făcut literalmente înconjurul lumii şi a adus acasă foarte multe premii (The Golden Dove, de la prestigiosul Festival de Film Documentar de la Leipzig, Germania, 2007; Best Film Award, Dialektus Documentary Film Festival, Ungaria, 2008; Best Woman Director, FICCO International Film Festival of Contemporary Cinema, Mexic, 2008 etc.); Căutare, regizat de Ionuţ Piţurescu, a reprezentat România la Cannes, în Quinzaine des Réalisateurs 2010 şi a primit premiul secţiunii, pentru "cel mai curajos proiect"; Sibiu Stories, al Corinei Radu (Best Documentary Award, L'Alternativa Independent Film Festival Barcelona, Spania, 2008), Ciobanul Zburător al lui Cătălin Muşat (Special Mention, la Festivalul Internaţional de Film Locarno, 2009) şi Rebel, Rebel, regizat de Mihai Bauman şi Alexandru Belc (selectat la secţiunea First Steps a Festivalului Internaţional de Film Documentar Visions du Réel de la Nyon, Elveţia).


Experţii şi tutorii care au susţinut ateliere şi au îndrumat echipele în realizarea documentarelor pe parcusul celor cinci ediţii precedente au fost, printre alţii, Jennifer Fox (una dintre cele mai controversate şi premiate regizoare şi producătoare de documentare), Thierry Garrel (fostul şef al Departamentului de Film Documentar al canalului TV ARTE/France), Steven Ascher şi Jeanne Jordan (documentarişti nominalizaţi la Oscar, premiaţi la Sundance şi câştigători ai premiului Peabody), Dominique Gros (scriitoare, a produs şi regizat peste 60 de documentare, câştigătoarea Tucan-ului de Argint la Rio şi a Premiului Special la Tokyo), celebrul regizor iranian Rafi Pitts (ale cărui filme au participat în competiţiile festivalurilor de la Berlin, Veneţia etc.), Nino Kirtadze (regizoare de filme documentare, fostă consilieră a preşedintelui georgian şi jurnalist de război), Simon Brook (producător, regizor, membru al Academiei Britanice de Film şi Televiziune), Alex Szalat, Elizabeth Hulten şi Emelie De Jong (commissioning editors la ARTE/France), Marijke Rawie (preşedinte ExpertDocs), Michal Bregant (decanul universităţii FAMU din Praga), documentaristul John Appel, împreună cu Martichka Bozhilova (producător AGITPROP, Bulgaria), Niels Pagh Anderson, Maarten Roos (de la Binger Institut Amsterdam) şi regizoarea Adina Pintilie, fostă participantă a AW. Alături de ei, iniţiatorii acestui proiect din partea ARTE/France, Jean Rozat (directorul general) şi André de Margerie (director relaţii internaţionale).
 
www.aworkshop.org
www.facebook.com/AristotelesWorkshopAssociation
 
anca romanescu | pr | 0727 731 552 | 0751 224 222 | [email protected] | aworkshop.org

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus