The Dreamers/Visătorii e cea mai recentă peliculă a lui Bertolucci, de anul trecut, cu care s-a deschis evenimentul - o declaraţie de dragoste pentru cinema, pentru Franţa, pentru Paris, pentru acel Paris 1968 care a schimbat faţa Europei. E un film emoţionant, ameţitor, cu suflul specific perioadei despre care vorbeşte - amestec de inocenţă, nebunie, revoltă/revoluţie, atitudini de stânga, dorinţa de a schimba lumea, dorinţa de a evada din lume prin dragoste, dorinţa feroce de a cunoaşte tot, de a cuprinde tot. E filmul unui maestru ajuns la maturitate deplină, care nu renunţă la spargerea naraţiunii (Bertolucci s-a declarat întotdeauna un mare admirator al lui Godard), care stăpâneşte la perfecţie tehnica şi ştiinţa de a-şi doza emoţiile. Plin de citări cinematografice, de la Les Quatre cents coups, al lui Truffaut (plus apariţia lui Jean-Pierre Léaud în propriul rol), până la Bande à part, al lui Godard, The Dreamers are momente de extaz cinefilic, ca acela al suprapunerii întrecerii pe coridoarele muzeului Luvru, din filmul de faţă, peste aceeaşi întrecere din Bande à part, într-o dorinţă nebunească de re-facere/re-trăire/re-memorare/recuperare a istoriei cinematografului. E un film spumos, în care Bertolucci continuă să şocheze sexual, la fel ca-n Ultimul tango la Paris. Şi e un film subtil şi profund, care cu siguranţă va deveni un film cult.
The Dreamers e, pe de altă parte, primul film al lui Bertolucci distribuit în săli în România - va ieşi pe ecrane undeva în primăvara anului viitor şi în nici un caz nu trebuie ratat!
The Dreamers a fost doar deschiderea însă, a unui festival ce a făcut săli pline - cu atât mai suprinzător, cu cât filmele lui Bertolucci au putut fi văzute în România fie pe la televiziuni, fie (e adevărat că în copii de cele mai multe ori alb-negru, foarte proaste) la Cinematecă. Celelalte filme prezentate: Il Conformista/Conformistul (1970), unul din primele succese ale regizorului; La Strategia del ragno/Strategia păianjenului (1971), inedit în România; Ultimo tango a Parigi/Ultimul tangou la Paris (1972), marele boom al lui Bertolucci; epopeea Novecento/1900; şi trilogia orientală formată din The last Emperor/Ultimul împărat (1987), The Sheltering Sky/Ceaiul în deşert (1990) şi Little Buddha/Micul Buddha (1993).