Non, je ne regrette rien!
C'est paye, balaye, oublie...
Je me fous du passe!"
Frânturi dintr-un monolog inexistent, care s-a petrecut realmente cu foarte multă vreme în urmă:
1968. Mai. Paris. Un american... Doi siamezi... O ţigară... Primul tango... "New York Herald Tribune!"
Se întâmplă uneori filme pe care le simţi teribil de aproape şi pe care (voila!) e practic imposibil să le descrii şi altcuiva.
Cinemateca franceză vs. Henri Langlois. Comunism vs. capitalism. Burghez vs. socialist. Keaton vs. Chaplin. Film vs. politică. Marlene vs. Dietrich. Grateful vs. Dead. Jean-Pierre Leaud vs. Jean-Pierre Leaud. Hendrix vs. Clapton. Vietnam vs. Vietnam. "Hey Joe!"
Se întâmplă uneori filme de la care ieşi dorindu-ţi să le fi făcut tu.
Inocenţă... Incoerenţă... Poem... Poezie... Vis... Visare...
Masturbare... Infatuare... Revelaţie... Revoluţie... Educaţie... Dedicaţie... Prezent... Trecut... Atunci... Acum... Copiii teribili... Bande a part... Sex... Nu, erotism... Dragoste... Ploaie... Sânge... Lacrimi... Al treilea om... "We accept him, one of us!"
Se întâmplă uneori filme care-ţi reamintesc cât şi de ce iubeşti cinematograful.
Nostalgie şi letargie... Furie şi impotenţă... Strigăte şi şoapte... Estetic şi bezmetic... Viaţă şi moarte... Flăcări şi furie... Iubire şi ratatouille... Jules şi Jim... Jean şi Jean-Paul... Truffaut şi Godard... Nicholas Ray şi Sam Fuller... Garbo şi Gilbert... El şi ea... Noi şi voi... Nu, noi şi ceilalţi...
De când n-aţi mai respirat cinema?
The Dreamers.
Un film de Bernardo Bertolucci.