Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Portret Liviu Ciulei

Pentru totdeauna. Şi încă o zi... - Liviu Ciulei


Jurnalul Naţional, octombrie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
A fost clasic încă din timpul vieţii şi dintotdeauna. Studenţi fiind, coboram după orele de actorie în întunericul sălii de la Podul Izvor, unde se juca acel uluitor spectacol Cum vă place? de Shakespeare. Veneam la fiecare spectacol precum călugării la slujba de seară, nu puteam lipsi. Spectacolul acela ne-a format pe noi, actorii, dar şi pe strălucitorii regizori care veneau din urmă: Pintilie, Penciulescu, Esrig, toţi. Spuneam atunci şi toţi mereu spuneam că Liviu Ciulei e un spirit renascentist, vizionar, că e cel mai mare, cel mai demn, cel mai puternic regizor. Fiecare spectacol următor urca pe scara înaltă şi era un spectacol de demnitate obţinută prin teatru şi pentru teatru.

Mulţi regizori deschid porţi, uşi, dar puţini sunt aceia care au puterea să te cheme înăuntru pe tine spectator ca să te găseşti, să te regăseşti, să nu fii singur, să-ţi examinezi comportamentul, să te afli pe tine cel adevărat să-ţi înţelegi faptele conştiinţei. Asta au fost, pentru noi toţi, spectacolele semnate Liviu Ciulei. Sufletul a vibrat la Leonce şi Lena, Elisabeta, Un tramvai numit dorinţă. Sufletul meu a devenit un receptor subtil şi rafinat.

La aceste spectacole deveneam ubicuă, plângeam în sală şi mă zvârcoleam pe scenă, simţeam dimensiunea tulburătoare. O ascultam cu ochii şi inima. Eseuri despre condiţia umană, despre timpul cel trecător, despre noi, despre el, Liviu Ciulei. Spectacolul cu Furtuna lui Shakespeare a fost cel mai puternic edificiu teatral într-un peisaj cu mari spectacole semnate de mari regizori. Era o interpretare înfiorată a realităţii crunte pe care o trăiam atunci şi acum am uitat-o. Cum am mai uitat-o noi! Spectacolul cu Furtuna a fost inima lui Danko scoasă din mlaştina urât mirositoare să ne lumineze paşii. Acum, la acest ceas dureros, gândesc la acele magnifice spectacole semnate Liviu Ciulei, şi cred că ele sunt monumente sacre în care se odihnesc gândurile, suferinţele, aspiraţiile, bucuriile, dorinţele şi tinereţea noastră, a tuturor. Nu poţi să scrii despre cineva atât de măreţ şi scriitura ta să nu fie patetică. Dar spectacolul lui Ciulei era ca o lumină, era căldură, era mângâierea care pătrundea adânc în sufletele noastre şi le îmbunătăţea, topea particulele de rău şi noi toţi deveneam nobili, actori şi spectatori.

E toamnă târzie spre iarnă, e frig şi-n suflete timpul ia asupra lui întrebările. Pe mine mă bântuie gândul c-am rămas orfani. Cu ani în urmă l-am întrebat pe actorul preferat al domnului Ciulei, Victor Rebengiuc, cum e la lucru? - Liviu! Uite, dacă mă pipăi pe piept, pe cap, pe mâini, pe ochi dau de Liviu! E peste tot! Domnule Ciulei, "noi, toţi, vă iubim, v-am iubit. Pentru totdeauna şi încă o zi".



 Toate articolele despre Portret Liviu Ciulei


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Rodica Mandache


Alte articole

 Shakespeare / Prospero / Ciulei , Mihai Brezeanu
 Privind înapoi. Liviu Ciulei de aproape., Anca Şuiu
 Flashbacks. Liviu Ciulei Close-Up., Anca Şuiu
 Remembering CIULEI, Andrei Şerban
 Cu iubire şi recunoştinţă - Omagiu lui Liviu Ciulei, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Portret Liviu Ciulei


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer