Atunci când vorbeşte despre O Fantasma, Rodrigues aproape că nu menţionează niciodată despre homosexualitatea explicită a filmului, interesele sale ca artist fiind mai degrabă de natură conceptuală, abstractă. La prima privire, filmul este povestea lui Sergio, un gunoier de noapte care trăieşte în singurătate şi are o viaţă sexuală promiscuă, hărţuind un bărbat necunoscut, de la însuşirea unor obiecte ce i-au aparţinut, până la răpirea lui.
O Fantasma este un film ancorat în realitate, dar într-o realitate atât de necenzurată încât prinde contururi suprarealiste, trecerea de la palpabil la imponderabil producându-se aproape în mod imperceptibil. Corpul uman, numit de Rodrigues a body of flesh and blood, se degradează treptat până la contopirea lui cu lumea materială exterioară conştiinţei umane, rezultând un corp anorganic, a second skin bodysuit, provenit dintr-o altă dimensiune decât cea terestră. Forţa necesară transformării este efectul impulsurilor convulsive fiziologice şi psihologice care îl determină pe protagonist să-şi consume sexualitatea în cel mai primitiv mod cu putinţă, lăsându-se pradă exclusiv instinctului, impulsurile sexuale fiindu-i descătuşate în locuri publice şi întunecoase supuse pericolului expunerii.
Hedonismul lui Sergio se preschimbă în obsesie atunci când întâlneşte un tânăr atrăgător care locuieşte în sectorul în care se ocupă în fiecare noapte de colectarea gunoaielor menajere. Toate întâmplările care decurg din momentul întâlnirii dintre cei doi ies din sfera raţionalului, Sergio fiind într-o permanentă căutare a obiectelor sau a situaţiilor care să-l apropie cât mai mult de fantasma făurită de propria-i fantezie. Obsesia pentru tânărul înotător îl înfăţişează pe Sergio în chipul fetişistului absolut, întrucât în aproape toate studiile de specialitate din ultimele decenii, fetişismul este asociat cu sexul bărbătesc, fiind considerat însăşi perversiunea masculină prin excelenţă.
Termenul de fetish se întoarce la propria sa origine, englezescul fetish fiind adoptat din substantivul portughez feitiqo, care se traduce prin artificial, simulat, cuvântul fiind utilizat pentru orice obiect cu puteri magice capabil să producă teamă şi să dea naştere superstiţiei. Fetişismul este investigat de specialişti precum Krafft-Ebing, Freedman, Kaplan, Reinisch, Kinsey sau Freud, fiind definit ca o metodă de a obţine excitaţia şi satisfacţia sexuală prin intermediul unui obiect sau a unei anumite părţi a corpului uman, care prezintă atracţie vizuală, olfactivă sau tactilă prin percepţia nemijlocită sau prin fantezie.
Asocierea fetişismului cu întunericul nu este o întâmplare. João Pedro Rodrigues, înainte de a începe filmările la O Fantasma, avea ideea unui film lipsit de lumină. Situaţia este paradoxală, deoarece filmul, privit ca lucrare de artă, este dominat de caracterul spectacular, iar condiţia fundamentală care fiinţează spectaculosul este lumina. Primul contact cu orice act performativ, film, concert sau expoziţie de artă este cel vizual, iar pentru ca acesta să fie posibil este nevoie de lumină. Rodrigues a păstrat într-o oarecare măsură ideea unui film în întuneric. Cele mai multe cadre din O Fantasma sunt filmate noaptea, fie doar cu luminile existente deja (lumina lunii, lumina stâlpilor de iluminat etc), fie cu ajutorul a cel mult trei, patru reflectoare.
Costumul din latex pe care îl poartă Sergio în secvenţele finale ale filmului este, de asemenea, negru, pentru ca odată ce partea raţional-umană a fost înlocuită total de latura pur instinctuală, el să poată deveni parte componentă a peisajului întunecat. Ultimele cadre din O Fantasma alcătuiesc una dintre cele mai sublime şi enigmatice scene de final din istoria recentă a cinematografiei europene.
Nici meseria de gunoier a lui Sergio nu este o alegere arbitrara. Rodrigues a petrecut şase luni de zile cu angajaţii unei firme de salubrizare studiind meticulos rutina meseriei lor, deoarece a vrut să facă din Sergio un gunoier veritabil, fără a avea intenţia ca O Fantasma să fie povestea / portretul unui tânăr gunoier.
O Fantasma, cea mai controversată producţie homoerotică a începutului de secol XXI, este cu siguranţă un film de referinţă al tinerei generaţii de cineaşti gay, urmaşi ai lui Jean Genet, Derek Jarman, Pier Paolo Pasolini, Todd Haynes sau Pedro Almodovar.
(va urma)