Shame este povestea lui Brandon (Michael Fassbender), un tânăr elegant şi seducător din New York, fanatic al sexului ocazional şi pornografiei, şi totodată povestea lui Brandon şi a surorii lui Sissy (Carey Mulligan), o artistă instabilă şi incapabilă să se întreţină pe cont propriu, traiul confortant corporatist al fratelui său fiindu-i străin.
Viaţa de burlac a lui Brandon este o succesiune promiscuă de scurte momente fluide de flirt şi episoade în care se consumă pornografie şi sex ocazional sau autosatisfacere. Toaleta, duşul, patul, biroul şi spaţiul public devin locuri prozaice pe care Brandon le frecventează în mod curent fie singur, fie însoţit întotdeauna de o altă parteneră. Pentru Brandon, tipul bărbatului care râvneşte cu trupul, ruşinea este un sentiment de care se simte străin. La Deleuze, sentimentul ruşinii este datorat vagabondajului spiritului care însoţeşte de aproape slăbiciunea trupului atras de ceea ce este abject. Spiritul este nedespărţit de trup, iar traiul lor juxtapus reprezintă cauza apariţiei ruşinii, spiritului îi este ruşine pentru trup. Însă Brandon, exhaustiv capturat în metehnele lumii postmoderne preocupate să dezacordeze conexiunea corpului cu sufletul, pare să facă excepţie de la teoria filosofului francez, iar până în momentul apariţiei surorii sale, Sissy, nu există niciun indiciu care să-l trădeze.
Viaţa lui Brandon din momentul sosirii neaşteptate a lui Sissy în apartamentul său devine o cursă îndreptată spre încercarea neputincioasă de a se schimba. Yukio Mishima credea că sentimentul ruşinii apare atunci când în preajmă se impune prezenţa intolerabilă a celuilalt, atunci când există martori; dacă martorul dispare, orice urmă a ruşinii poate fi ştearsă de pe faţa pământului. Sissy este infernul, iar Brandon se izbeşte de propria imagine, aşa cum este aceasta percepută şi transmisă înapoi de către sora lui. Cufundarea în desconsiderarea de sine este un fenomen care se constituie odată cu limitările impuse de ceilalţi, atunci când se declanşează senzaţia de înăbuşeală în imaginea strâmtă şi rigidă pe care o transmit ceilalţi despre noi. Brandon nu mai este capabil să reconstruiască echilibrul iniţial al condiţiei ambivalente a fiinţei umane care presupune existenţa ambilor săi termeni: trupul şi sufletul.
Când, în sfârşit, reuşeşte să se ataşeze de una dintre colegele sale de la birou, Brandon descoperă cu stupoare handicapul deprins de-a lungul relaţiilor pasagere în care s-a complăcut până atunci şi care nu au însemnat nimic mai mult decât dorinţa sa ancestrală de a nu păşi dincolo de plăcerea şi satisfacţia carnală. Brandon este consumatorul de sex, aşa cum îl întâlnim în 2012; preferă sexul fără prea multe cuvinte, iar dacă acestea sunt totuşi rostite într-un număr prea mare, atunci actul sexual nu mai este posibil. Sub imperiul privirii celuilalt, Brandon devine vulnerabil şi este cuprins de sentimentul ruşinii care începe să se imprime treptat în întregul fiinţei sale.
În Mars, eseul autobiografic scris de autorul elveţian Fritz Angst sub pseudonimul Fritz Zorn, acesta face referire la legătura dintre sex şi trupul care trăieşte sub semnul ruşinii: "sexul este mereu pus în legătură cu trupul ruşinos, trupul care pentru toţi ceilalţi, fiinţele de joasă condiţie nu-l considerau nicidecum ruşinos, ci râvnit: noi nu puteam gândi aşa în niciun chip. În plus nu se poate nega că sexualitatea te dezgoleşte în toate sensurile termenului. Or tocmai asta nu vroiam cu niciun preţ. Deviza noastră era în primul rând să nu rămâi cu niciun preţ descoperit". În filmul lui Steve McQueen, ideea de a rămâne descoperit în faţa celuilalt nu constituie o problemă atâta timp cât distincţia dintre corp şi suflet rămâne de necombătut. În timp ce trupul este expus, sufletul trebuie ascuns, iar odată sufletul rămas la vedere, trupul se va ruşina de sine.
Shame este o consemnare cinematografică care studiază cu eleganţă stadiul în care s-a preschimbat în zilele noastre sentimentul ruşinii, o povară purtată dintotdeauna pe umerii întregii umanităţi care nu a dispărut nicicând, ci doar s-a metamorfozat în funcţie de schimbările suferite de omenire de-a lungul existenţei ei.