Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Undeva la Palilula

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Non-cinema - Undeva la Palilula


aprilie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Pentru Silviu Purcărete, una dintre temele fundamentale ale filmului, enunţate într-un poster publicitar, este că "realitatea nu mai contează câtă vreme e povestită. Mai mult" - susţine el - "realitatea nu există decât dacă e povestită...". Undeva la Palilula, raportat la ambiţia auctorială de "viziune-punere-în-practică", nu este nici măcar incoerent. Dacă ar fi incoerent, filmul ar trebui să aibă o legătură contradictorie cu coerenţa. Lucru care nu prea se întâmplă. E drept că ceea ce ni se povesteşte (prin intermediul naratorului, fost protagonist principal al acelor întâmplări) se poziţionează la polul opus al poveştii pe care o vedem, drept pentru care balanţa realitate-imaginar, propusă de autor, funcţionează de minune în conceptul dat. Însă pe care dintre cele două "realităţi" o (de)serveşte filmul cu adevărat - în sprijinul unei viziuni "contradictorii", una în care nu există realitate decît dacă este povestită - ramâne neclar, întocmai felului în care Purcărete relaţionează simbolic cu spectatorul.
 
Dincolo de aceste neconcordanţe în ceea ce priveşte buna funcţionare (singulară?) a oricărei mentalităţi cinematografice (sigur, există şi Peter Greenaway!), Undeva la Palilula este un adevărat tur de forţă (de 140 de minute) al răbdării şi al toleranţei unei estetici stupefiante, în care cadre bibilite, recuzită exacerbată, ecleraje (o parte dintre ele inspirate) şi unele spaţii cu adevărat exploatate cinematografic (o fi meritul directorului de imagine, Adrian Silişteanu?) alcătuiesc un univers himeric al autorului, un univers paranoico-vizual, unde broaştele şi femeia-capră pun capăt anilor îndelungaţi de distracţie ai unor localnici neisprăviţi (şi prea pueril închipuiţi), amatori de medicină, vin, operă şi distracţie - totul într-un (prea) personal exerciţiu de stil: amalgam de simboluri, mituri, muzică, bancuri, zgomot şi ideologii comuniste atît de clişeistic uzitate în ultima vreme de către cinematograful autohton.
 
Şi pentru că o creaţie cinematografică de tip moft se sprijină (pentru o mai bună simpatie cu un creator notoriu de teatru - în cazul de faţă -  iubit deopotrivă de critică şi public) şi pe niscaiva trimiteri spre genurile iubite de un om entuziast, filmul nu omagiază decît schematic cinema-ul pe care se pare că îl iubeşte acesta. Judecînd după gradul de expediere şi stîngăcie cu care acesta îşi "revendică" şi îşi administrează la nivel de mizanscenă gusturile, formulele sale de omagiere sînt o simplă memorie cinefilă.
 
Filmul lui Purcărete este extrem de intimist, sau, după cum o spune el însuşi: "... filmul ăsta nu seamănă cu nimic." Într-adevăr, acesta nu seamănă a cinema.

Citiţi scenariul filmului Undeva la Palilula, un volum publicat de Editura LiterNet.




 Toate articolele despre Undeva la Palilula


2 comentarii

  • Despre "Undeva la Palilula"
    Cornelia Topala, 27.04.2012, 12:59

    Ma adresez tuturor celor care au publicat in Liternet cronici la acest film.
    Sunt un spectator obişnuit, neprofesionist care are totuşi o destul de îndelungată experienţă ca privitor de filme şi spectacole de teatru. Am vazut filmul regizat de domnul Silviu Purcarete imediat ce a apărut pe ecrane pentru că e vorba de un artist pe care îl admir enorm. De aceea sunt foarte nedumerită că toate cronicile publicate în Liternet îl fac praf. E adevărat, filmul are câteva defecte, principalele fiind lungimea lui şi unele redundanţe. Dar chiar, dragi cronicari, nu v-aţi bucurat deloc de o metaforă superbă, de scenografia, de muzica, de imaginea, de jocul actoricesc, de fantezia minunată a artiştilor care au realizat această operă?
    N-aţi zâmbit nici măcar o dată?
    Sper că v-aţi năpustit toţi asupra acestui film pentru că sunteţi dezamăgiţi în nişte aşteptări mult prea mari.
    Eu, cu riscul de a fi considerată o nepricepută, declar că am simţit o mare satisfacţie estetică privindu-l. Lucru pentru care îi mulţumesc domnului Silviu Purcărete.
    M-ar interesa enorm să aflu şi părerea domnului Răzvan Penescu în ale cărui opinii am foarte mare încredere.

  • Idolatrie?
    Tudor, 29.04.2012, 12:41

    Cornelia Topală, nu cred că sunteţi nepricepută, ci doar prea subiectivă. Cred că nu puteţi să vă desprindeţi de admiraţia enormă pentru S. Purcărete şi atunci faceţi eforturi să ridicaţi valoarea filmului la nivelul părerii dvs., formată în timp, despre regizor.

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Sebastian M. Ceolca


Alte articole

 Unde? La limita dintre teatru şi film - Undeva la Palilula, Sabina Balan
 Insula & Undeva la Palilula în 3 paragrafe - FITS, 2012, Răzvan Sădean
 Invenţia lui Purcărete - Undeva la Palilula, Ileana Bîrsan
 Abandonarea spectatorului în reverie - Undeva la Palilula, Ileana Bîrsan
 Undeva la Palilula, distopia valahă, Oltiţa Cîntec
 Toate articolele despre Undeva la Palilula


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer