Lost and Found, într-adevăr - Berlin 1

Am ajuns la Berlin-Tegel fugind după avion, pentru că a ajuns tîrziu la Frankfurt cursa de la Bucureşti - de unde plecase tîrziu. Deci, m-am dus la ghişeul de Lost and Found unde mi s-a dat o trusă frumuşică de cosmeticale şi mi s-a spus că bagajul va veni după-masă.

Sehr gut, mi-am şoptit atunci în barbă, oricum aveam de gînd să ajung de-abia seara la hotel Relexa, căci la Berlin n-ai vreme să te relaxezi. Mai întîrziase bagajul unui tînăr turc, (am intrat în vorbă), Giunet pe nume (sper că aşa se scrie), a venit la Talent Campus, face documentare etc. Cum am ajuns am încercat să intru în program şi să uit că am dormit doar 3 ore. Am sărit peste Asylum, după romanul lui Patrick McGrath, deşi toţi au spus pe urmă că a fost super, ca să merg la conferinţa de presă a lui Radu Mihaileanu, unde am picotit.

M-am dres cu Les Temps qui changent al lui Techine, un film extrem de discret, în nota lui obişnuită, departe (slava Domnului de Loin), unde relaţiile dintre personaje se schimbau pe dedesubt, fără ca măcar să bagi de seamă. Adineaori am ieşit de la U-Carmen eKhayalitsha, prima prezenţă a cinematografiei sud-africane în competiţia oficială, în ultimii 25 de ani. Un film f. puternic, 'coios' cum se spune, în care opera lui "Carmen" se desfăşura în barăcile de pe lîngă Cape Town, iar eroii cîntau mai tot timpul, Carmen era o femeie de o sută de kg, cu braţul cît mijlocul unei europene, lucra la fabrică de chibrituri etc. Ceva cam ca Cidade de Deus, dar pe muzică. Mi-a cam plăcut. Frust.

Ieri am petrecut aproape 5 ore pierdută la Martin Gropius-Bau, unde sunt deschise două expoziţii - una despre Kubrick şi alta despre Robert Capa. O să vorbesc mai pe larg mai încolo, sper, cred că îţi trebuie o zi întreagă numai să ciuguleşti pe îndelete aceste ample expoziţii.

Altfel, ce mai e nou la Berlin? Dacă schinkenul meu - sandvişul cu carne de porc - e tot 2.50 euro, în schimb ediţia a 55-a e cea mai tare din toată istoria Berlinalei, spune directorul Dieter Kosslick. Cel puţin la Market creşterile sunt exponenţiale (de la anul oricum îşi va muta locul la Martin Gropius-Bau, unde se presupune ca e mai mult spaţiu).

Lost and Found din nou la proiecţia filmului lui Cristi Mungiu, Turkey Girl, care nu e în româneşte Turcoaicele, ca Italiencele, ci Curcanii nu zboară. Frumuşel , discret şi tristuţ atît cît trebuie. Proiecţia lui şi a celorlalte 5 filme din programul Lost and Found care a deschis Forumul s-a petrecut într-o atmosferă f caldă, cu aplauze, rîsete, şi cîţiva lăutari bulgari aduşi din film direct pe scenă. Ca pe la noi.

Acum mă duc să-mi las plasa la proiecţia de la 12.30, va fi un film german, toţi sunt înnebuniţi, dacă în ultimii doi ani Urşii au rămas în Germania, se aşteaptă ceva de calitate.

Pe curînd.
Scuze pt stilul telegrafic, altul nu am acum

(Deplasare sprijinita de Fundaţia Anonimul)