Cam astea ar fi ultimele "noutăţi" ale Berlinalei: în Sometimes in April, (încă un) film despre masacrele din Rwanda din anii '90, vedem la un moment dat o Dacie roşie (care e a personajului principal, un Hutu numit Augustin); în cadrul următor, Dacia stă şi Augustin meştereşte ceva la motor; în fine, în al treilea cadru, Dacia stă şi un alt negrişor se ascunde în spatele ei. Concluzia ar fi că Daciile au salvat vieţi în Rwanda - dar nu mergînd, ci stînd. Sometimes in April (un fel de dramă cu iz documentar în care îşi face revenirea pe ecrane celebra - cîndva - Debra Winger) nu a fost singurul film despre Rwanda văzut aici la Berlin: în afară competiţiei s-a proiectat şi Hotel Rwanda, nominalizat la Oscaruri. Apoi, ar fi mai multe filme în care apar albanezi(nu se ştie de ce: brusc, albanezii au devenit "cool"!) şi altele cu şi despre români - ceea ce te face să crezi că "serialul România" continuă, aici la Berlinala: în Dallas Pashamende de Robert Adrian Pejo (film austriac despre o comunitate de ţigani) joacă Dorel Vişan (evident, un poliţist), Radu Amzulescu şi Ioan Bătinaş, iar imaginea este a lui Vivi Drăgan Vasile...
Cel mai notabil eveniment de ieri, 16 februarie, a fost conferinţa de presă a lui George Michael, venit să susţină documentarul A Different Story. Presa - flămîndă de staruri - s-a repezit să-l vadă & asculte pe cel care nu mai e un star, dar are încă ceva de spus. Michael a fost haios, răspunzînd că se vede ca "o Kylie (Minogue) masculină": ex-vedeta mondială (41 de ani) a recunoscut că se face "vinovat de multe crime în ce priveşte moda în anii '80" (epoca Wham), dar că motivul pentru care se îmbrăca atît de prost atunci e că nu avea parte de "sex ca lumea". Acum, Michael era îmbrăcat în negru şi purta un crucifix de argint la gît - ceea ce putea să însemne aproape orice...
(Deplasare sponsorizată de PricewaterhouseCoopers)