O furtună, spectacol prezentat în prima seară a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu 2012 la Casa de Cultură a Sindicatelor, este un spaţiu magic situat între oniric şi realitatea auto-construită, între moarte şi somn, între raţiune şi reverie, este tărâmul în care odată cufundat nimic nu mai poate fi controlat. Imaginaţia, imprecisul, dualitatea împiedică raţiunea să atingă concretul, imponderabilul stârnind o stare chinuitoare de inconfort. Personajele sunt o născocire a imaginaţiei bătrânului Prospero, personaje fantoşă ce îmbracă rochii somptuoase confecţionate din hârtia care inundă întregul său habitat. Visul este cel care plăsmuieşte întreaga experienţă onirică din spectacolul lui Purcărete până la muchia în care personajele închipuite se revoltă împotriva creatorului (scena în care Miranda se apropie de tatăl său care doarme ţinând în mâini un ciocan şi un cui uriaş indecisă dacă să lovească frontal capul creatorului său sau să-l sărute precum o fiică iubitoare). "Somnul raţiunii naşte monştri" constată Goya, iar pe întinsul meleag al somnului, ordinea şi firescul ţin de domeniul metafizicii, necunoscutului.
Spectacolul lui Purcărete se impune prin scenografia elegantă concepută de Dragoş Buhagiar, prin interpretarea ludică, dar precisă a trupei de la Craiova, prin coloana sonoră şi prin imaginile lovituri de ciocan cu care regizorul surprinde de la un spectacol la altul. Grandoarea este aura cu care Silviu Purcărete îşi împachetează fiecare spectacol, propulsându-l în poziţia de fruntaş printre regizorii României, un dirijor care mânuieşte cu foarte multă pricepere actorul în raport cu spaţiul şi sunetul. O alegere bine ticluită pentru ceea ce urmează să fie cea de-a XIX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu.
Descarcă programul FITS, 2012 aici..