În viziunea sa, lumea textului shakespearian nu este neapărat una feerică, cum ne-am aştepta, ci mai degrabă una onirică, suprarealistă, populată de fiinţe uneori ingenue, alteori groteşti, unele chiar cu înclinaţii schizoide. Pare mai degrabă creaţia lui Prospero, un univers în care realitatea se împleteşte cu visul, cunoscând adesea chiar accente coşmăreşti. Decorul lui Dragoş Buhagiar imaginează o corabie în voia furtunii, un spaţiu decrepit, cu pereţi ce se zdruncină periodic, plin de praf, în care singurele obiecte sunt un pat, un candelabru si un dulap ticsit de cărţi. În esenţa ei, este o lume interioară, a unui spirit iscoditor. Magia reprezintă pentru Prospero mai mult decât o îndeletnicire cu caracter ludic, ea oferindu-i posibilitatea de a modela suflete, de a se erija pentru scurt timp în Creator.
Este o lume pe dos: în timp ce prinţul Ferdinand este interpretat de o femeie (Romaniţa Ionescu), Miranda, fiica magului, este un bărbat (Sorin Leoveanu). Sfâşiindu-şi pe rând rochiţele din hârtie, Miranda se transformă din păpuşa al cărei destin tatăl ei îl mânuieşte după pofta inimii, în monstrul Caliban, ce îşi reneagă stăpânul. Duplicitatea personajului este marcată şi de pornirile sale contradictorii, oscilând între tentaţia de a-i bate un cui in cap lui Prospero în timp ce doarme şi cea de a-l săruta tandru pe frunte.
Muzica lui Vasile Şirli creează o ambianţă stranie. Uneori se revarsă tumultuoasă însoţită de fel de fel de zgomote, alteori difuză, pare un ecou din alte lumi. Ariel (Valentin Mihali), în ciuda unor mici momente de rebeliune, este un spirit docil, blând, care are totuşi ceva înfricoşător în figura sa spoită în albastru, contrastând puternic cu nasul roşu de clown. Inocenţa şi duioşia din jocul celor doi îndrăgostiţi (Ferdinand şi Miranda), care-şi spun povestea prin intermediul păpuşilor din cârpe, reprezintă o punere în abis a însăşi ideii de spectacol.
Furtuna lui Silviu Purcărete este cea a spiritului artistului aflat în febra creaţiei, lansând spectatorului invitaţia ca pentru două ore "să se lase dus de val", cine ştie spre ce ţărmuri necunoscute, spre ce lumi încă neexplorate.
