Acest "moment" are o relevanţă cu adevărat istorică, ce depăşeşte obsesia lui Kubrick pentru aspecte tehnice şi formale. Este atît de inspirat şi genial utilizat, încît tehnica cinematografică însăşi devine un scurt moment al istoriei umanitaţii.
Triumfătoare, o primată se transformă într-o bipedă. În mîna dreaptă ţine un os de animal cu care fusese ucisă o altă primată. Înţelege cîtă putere este cîştigată prin folosirea osului ca armă. Braţul păros ridică şi lansează osul spre cer. Camera de filmat urmăreşte osul în prim-plan ridicîndu-se, întorcîndu-se spre cer. E o tăietură bruscă de montaj acolo: albastrul cerului devine negura spaţiului interplanetar, iar în locul osului vedem o navă spaţială. O singură tăietură înlocuieşte milioane de ani şi milioane de kilometri, suprapunînd trecutul preistoric anticipatului viitor, însumind, practic, evoluţia umanităţii.
Totuşi, puterea simbolică a scenei - implicit, celebritatea ei - aduce oricînd în discuţie termenul descris ca tăietură între două filmări. Acestea pot fi foarte departe spaţial ori temporal, însă conţin similarităţi vizuale stricte. Chiar dacă nu există elemente identice ale plotului, o anumită mişcare fizică a unui personaj necesită o conexiune obligatorie între două filmări, pentru prezervarea sentimentului de continuitate. Totodată, o tăietură este importantă în economia filmului şi prin prisma faptului că barierele spaţiului şi timpului cad - atît de literalmente citit în cazul filmului lui Kubrick.