Vizionat după data convenţională de 1 ianuarie 2001, în care sunt plasate evenimentele imaginate, filmul nu a îmbătrînit deloc; mai mult, este şi mai evidentă valoarea sa unică. Şi aceasta nu numai datorită impresionantei viziuni filozofice, fără egal în filmul SF, asupra umanităţii, privită din zorii săi (primele 20 de minute ale filmului 2001: A Space Odyssey se petrec în lumea maimuţelor primitive) pînă în momentul contopirii cu Cosmosul (cu o civilizaţie superioară? cu Divinitatea?), ci şi celei mai reuşite reprezentări a zborurilor spaţiale din SF. Celebra scenă a navelor plutind în imensitatea spaţiului a fost ilustrată de Kubrick, în mod genial, cu Dunărea albastră a lui Johann Strauss, rezultînd un veritabil vals în Cosmos. Acest viitor, imaginat de Kubrick şi Clarke în 1968, nu a fost urmat, vedem acum, în anii de după 2001, de omenire; socotindu-l "nerentabil", a fost preferată o altă cale, mult mai bine cunoscută: sărăcie şi mizerie, războaie, bombardamente chirurgicale, fanatism religios şi etnic.
Celebră în filmul lui Kubrick este şi secvenţa osului aruncat în aer (pe muzica lui Richard Strauss din Also Sprach Zarathustra) de o maimuţă îmbătată de descoperirea propriei inteligenţe şi care se transformă treptat într-o navă spaţială; un trucaj de excepţie la vremea sa, el poate fi socotit pueril din punct de vedere tehnic în prezent, dar secvenţa nu este egalată în profunzime şi poezie de nimic din ceea ce produce Hollywoodul în momentul actual, al exploziei efectelor speciale. Ca întotdeauna în filmele lui Kubrick, omul intră în conflict cu creaţiile, fizice sau mentale, ale propriei imaginaţii, confruntarea dintre astronaut şi superordinatorul Hal fiind urmărită cu sufletul la gură. Ulterior, Arthur C. Clarke a dilatat materia scenariului la o serie de romane, nesfîrşitele sequel-uri nemaiprezentînd însă acelaşi interes. Stanley Kubrick, genialul regizor, ne-a părăsit recent, cu puţin înainte de premiera filmului Eyes Wide Shut, dar ne rămîne opera sa, una dintre cele mai coerente şi logice viziuni asupra omului pe care le-a produs cinematograful; aceasta face din Kubrick cu adevărat un cineast pentru secolul XXI, care rămîne ca de acum încolo să fie descoperit cu adevărat.