Pe 20 iunie 2012, competiţia Cinepolitica va aduce în prim-plan, la Cinema Studio, ultimele două filme: de la ora 18:00, The Boy Who Was a King / Băiatul care era rege, o coproducţie bulgaro-germană în regia lui Andrey Paounov, ce trece în revistă viaţa lui Simeon al II-lea al Bulgariei. De la ora 20:00, competiţia se va încheia cu Rose / Roza, al polonezului Wojciech Smarzowski, un film despre viaţa polonezilor din fosta Prusie de Est, post încheierea războiului. Proiecţia va avea loc în prezenţa producătorului Wlodzimierz Niderhaus.
Tot miercuri 20 iunie 2012, dar la Cinema Elvira Popescu, publicul român are ocazia de a se întâlni cu un specialist în politică, jurnalistul, scriitorul şi cineastul documentarist Hugues Le Paige. De la ora 11:30, invitatul special al Cinepolitica va participa la Panelul "Populism şi extremism în Europa de azi". Alături de Le Paige vor lua cuvântul jurnaliştii români Bogdan Ficeac, Cristian Tudor Popescu şi Stelian Tănase. Programul special Hugues Le Paige (sprjinit de Delegaţia Wallonie-Bruxelles) va continua seara cu documentarele Il fare politica: Cronica Toscanei Roşii, 1982-2004 (20:00) şi The Prince and His Image / Principele şi imaginea sa (21:30). Ambele proiecţii vor avea loc în prezenţa regizorului.
Pe 21 iunie 2012, la ora 19:00, va avea loc Gala de închidere a primei ediţii Cinepolitica. După decernarea premiilor (acordate de juriul format din regizorul Želimir Žilnik, criticul de film Jay Weissberg, vice-preşedintele FIPRESCI Alin Tasciyan şi istoricul Stejărel Olaru), va urma proiecţia unuia dintre cele mai bune documentare ale ultimilor anil, Inside Job, în regia lui Charles Ferguson, film laureat cu Oscar în 2011.
Lansat la Cannes, într-un special screening din selecţia oficială, Inside Job oferă o adevărată lecţie de politică economică, menită să-i lumineze pe aceia pe care criza mondială i-a luat prin surprindere, şi să le bată obrazul celor care au ştiut prea bine (de prin 2005) ce avea să se întâmple şi, în loc să stopeze, cumva, tăvălugul, n-au făcut decât să-l zorească. În 120 de minute, Charles Ferguson face o temeinică radiografie a crizei, pornind de la cauze şi terminând cu efecte, adică de la momentul fatidic în care băncile, firmele de brokeraj şi industria serviciilor au pus influenţă peste influenţă şi plic gras peste plic gras şi-au reuşit să convingă pe toată lumea că dereglementarea (eliminarea / simplificarea normelor guvernamentale ce constrâng funcţionarea liberă şi necontrolată a pieţei) e un lucru bun.
Inside Job se prezintă sub forma unei înşiruiri aproape exhaustive de interviuri cu o serie de specialişti, profesori, lobby-işti şi membri ai Congresului - dar fără participarea celor direct responsabili, ale căror refuzuri de a răspunde la întrebări sunt atent subliniate - care te ţine în scaun, hipnotizat, aidoma unui thriller atent dozat cu momente de un umor de-a dreptul negru şi care înşiruire e întreruptă, în momente inspirate, de grafice şi animaţii menite a umple eventualele goluri lăsate de discursul uneori prea aplicat ştiinţific. Iar Ferguson nu se mulţumeşte doar să consemneze opiniile celor intervievaţi, ci se angajează, sonor, în veritabile dueluri verbale. Aşadar, din loc în loc, regizorul e auzit tratându-şi interlocutorul cu replici de genul "scuzaţi-mă, dar asta-i o minciună în toată regula", cu încrâncenarea tipică jurnalismului de investigaţie cu care, de altfel, Inside Job are foarte multe în comun.
În plus, extrem de necesar pentru păstrarea sănătăţii mentale a spectatorilor, naraţiunea e asigurată de vocea calmă a lui Matt Damon - care acompaniază imaginile şi devine, nu de puţine ori, o oază de normalitate în mijlocul unei avalanşe de declaraţii care variază de la tupeist la ipocrit, şi de la neputincios la de-a dreptul hilar. Restul e lăcomie.
Descarcă programul Cinepolitica, 2012 aici..