În rolul principal, Anders Danielsen Lie, a cărui interpretare a fost foarte apreciată de critică, şi care a fost totodată ales ca fiind unul dintre cei mai sexy actori norvegieni. Anders interpretase deja rolul principal principal din Nouvelle Donne, al aceluiaşi regizor.
Povestea unei zile speciale din viaţa unui fost dependent de droguri, Oslo, 31. august este o adaptatare liberă a romanului Le feu follet, de Pierre Drieu La Rochelle, publicat în 1931, de editura Gallimard.
Povestea are în prim plan douăzeci şi patru de ore din viaţa personajului principal. "Am vrut ca filmul să semene cu odiseea unei zile, care evită prezentarea tuturor personajelelor pe care Anders ar fi putut să le întâlnească - de pildă, părinţii sau chiar fosta lui iubită", spune regizorul Joachim Trier. "Îşi pune întrebări specifice despre viaţa lui, care nu pot fi rezolvate uşor. Scopul meu a fost să arăt, într-o singură zi, posibilitatea de a reconstrui o viaţă."
Lungmetrajul a fost filmat în patruzeci şi cinci de zile, într-un mod spontan: "am vrut să arăt străzile într-o manieră emoţională şi să privesc oraşul meu din exterior, ca un documentarist", spune Trier. "Acest oraş s-a schimbat mult în ultimii douăzeci de ani: în anii '70, Norvegia a descoperit petrolul şi a cunoscut un boom imobiliar, în special". Anders, personajul principal, provine din burghezia intelectuală, artistică, nu este membru al clasei de mijloc, care a făcut bani în Norvegia. Când se plimbă prin Oslo, vedem că totul a fost renovat, au avut loc schimbări radicale.
Există, de asemenea, o mulţime de aspecte ale acestui oraş, pe care Joachim Trier nu le-a arătat: "m-am concentrat pe un mediu care are un sens pentru personaj, viaţa de noapte, care a devenit la modă. Există un amestec de frumuseţe şi întuneric în cultura acestui oraş, şi asta e ceea ce am vrut să înfăţişez. "
Dacă am rezuma povestea la ziua unui fost dependent de droguri care părăseşte un centru de dezintoxicare şi care ia în calcul posibilitatea de a-şi reface viaţa ar fi ceva deprimant. Regizorul este mai interesat de o metaforă despre singurătate, cea care ne priveşte pe toţi, dincolo de orice dependenţă. "Mulţi oameni au trăit experienţa singurătăţii, sentimentul de a a fi pierdut, de exemplu, după o poveste de dragoste nefericită, o criză profesională, pierderea unei persoane. Se simt atât de vulnerabili şi se confruntă cu întrebări esenţiale despre existenţă", spune Trier.
Unul dintre pasajele preferate ale regizorului este acela când unul dintre personajele care trăieşte în linişte, cu prietena lui, este vizitat de un prieten în primejdie. Cum afectează acest lucru viaţa de zi cu zi, prietenia şi familia? Cât de departe putem merge pentru a salva un apropiat care se auto-distruge?
Pe Trier l-a interesat mai mult căutarea identităţii, nu problema drogurilor. "Sunt suficiente clişee şi stereotipuri ale dependenţilor de droguri, descrise numai în ceea ce priveşte condiţia lor socială: este reductor şi lipsit de respect, adesea un pretext al criticii sociale", spune el. În Norvegia, dependenţa de droguri cum ar fi cocaina şi heroina - spre deosebire de alcoolism - este încă un subiect tabu, mai ales în rândul persoanelor din clasa de mijloc. "Ruşinea este foarte puternică şi cazurile de viaţă dublă sunt comune."
În prima săptămână pe ecrane, Oslo, 31. august va rula în cinematografele Hollywood Multiplex, Cinema Elvira Popescu, Grand Cinema Digiplex Băneasa, Cinema City Cotroceni şi Union, în Bucureşti şi Cinema Victoria, în Cluj.
***
Născut în 1974, la Copenhaga, Joachim Trier a crescut într-o familie al cărei bunic, Erik Loechen, a fost regizor (Jakten / La Chasse, selectat în competiţia de la Cannes, 1960 şi Motforestilling / Objection, 1972) şi ai cărei părinţi au lucrat în cinematografie. A făcut primul său film de 8 mm la vârsta de 5 ani. După ce a fost campion naţional la patinaj - un sport care inspiră multe dintre videoclipurile lui - a intrat la Colegiul European de Film din Danemarca, înainte de a împlini 23 de ani, apoi la Şcoala Naţională de Film şi Televiziune din Londra, pe care a absolvit-o. Între 1999 şi 2002 a regizat mai multe scurtmetraje, printre care Pieta (1999), Still (2001) şi Procter (2002), despre descoperirea unei misterioase pelicule de film în aparatul unui bărbat găsit mort. Toate trei au fost selecţionate de peste treizeci de festivaluri internaţionale (Toronto, Edinburgh, Istanbul etc.) şi au primit numeroase premii, inclusiv pentru Cel mai bun film în limba engleză şi pentru Cel mai bun film european, la European Film Awards, Edinburgh, în 2002. Joachim Trier a făcut, de asemenea, clipuri şi spoturi publicitare în Anglia şi în Norvegia.
În 2006 regizează primul său lungmetraj, Nouvelle Donne, în care doi prieteni din copilărie au ambiţia de a deveni scriitori. Filmul, care tratează deziluzia post-adolescenţă, incertitudinea şi visele risipite ale tinereţii, a primit premiul Amanda (echivalentul norvegian al César-ului) pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor şi Cel mai bun scenariu original, înainte de a cunoaşte o carieră deosebită la festivalurile internaţionale: Discovery Award la Festivalul Internaţional de Film de la Toronto, MovieZone Award la Rotterdam, Cel mai bun regizor şi Don Quijote Award la Karlovy Vary, Cel mai bun film la Festivalul de la Milano şi selecţii oficiale la Festivalurile de la Sundance, Londra etc. Joachim Trier se alătura atunci listei celor "10 regizori de viitor de la Sundance", stabilită de revista Variety.
Joachim Trier s-a înconjurat de colaboratori loiali, cum ar fi scenaristul Eskil Vogt, un vechi prieten alături de care a mai lucrat la Still, Procter şi Nouvelle Donne.
Independenţa Film este casa de distribuţie care promovează filme independente de referinţă, de nişă sau câştigătoare ale unor premii internaţionale prestigioase, pelicule ca Melancholia, Le fabuleux destin d'Amélie Poulain, Todo sobre mi madre, Trainspotting, In The Mood for Love, Vicky Cristina Barcelona, Poliţist, adjectiv, Dogville etc.
contact:
anca romanescu | punk pr | 0732 144 570| 0751 224 222 | [email protected]