Aviator - Megalomanie, nebunie, cinematografie cu Howard Hughes

Aureolat de candidatura la nu mai puţin de 11 categorii ale premiilor Oscar (din care nu a cîştigat însă nici un premiu important cu excepţia celui pentru rol secundar pentru Cate Blanchett - n.L.), filmul Aviator de Martin Scorsese dezamăgeşte. Atras de biografia spectaculoasă a eroului său, regizorul a căzut în capcana romanţării şi a mitului competiţiei altoite pe nevrozele celebrului miliardar Howard Hughes.

Personaj generator de multiple scandaluri, Howard Hughes (interpretat de Leonardo DiCaprio) nu a fost doar un miliardar obişnuit, ci şi capabil inginer de aviaţie, producător şi regizor la Hollywood cînd fabrica de vise se afla în febra sonorului, Casanova de lux, bolnav de multe fobii, printre care şi aceea a locului unu, autor de ambiţioase proiecte aviatice şi deţinător de importante recorduri în domeniu.

O biografie bogată în întîmplări, o existenţă marcată de mari succese (în toate domeniile), un univers întunecat de aripa nebuniei, o luptă permanentă pentru afirmarea unei personalităţi ieşite din comun sunt cîteva dintre liniile urmate de Martin Scorsese în evocarea sa biografică. Chiar dacă filmul se apleacă mai mult asupra autodistructivei relaţii născute între extravagantul personaj şi aviaţie, Martin Scorsese nu ocoleşte nici celelalte faţete ale personalităţii lui Howard Hughes, cea mai spectaculoasă fiind aventura filmică.

Legendă a Hollywoodului, Howard Hughes realizează (sau produce) în "epoca de aur" filme de referinţă în istoria celei de-a şaptea arte, de la Îngerii infernului la Scarface. Tot "cinematografice" sunt şi aventurile eroului nostru cu Jean Harlow, Katharine Hepburn sau Ava Gardner (pentru a le numi pe cele mai notorii). Lumea Hollywoodului, munca de producător şi regizor a lui Howard Hughes sunt surprinse cu o mare rigoare de Martin Scorsese, recunoscut fan al acelei epoci. De altfel, una dintre cele mai secvenţe ale filmului rămîne cea dedicată realizării filmului Îngerii infernului (cu o contribuţie majoră a decoratorului Dante Ferretti, colaborator al lui Pasolini şi Fellini).

Dar şi biografia "aviatorului" Howard Hughes este la fel de interesantă ca aventurile de pe teritoriul celei de-a şaptea arte. Turnajele-mamut ale flotilei de avioane ce formează fundalul Îngerilor infernului, recordurile de viteză, înconjurul Pămîntului în 91 de ore la sfîrşitul anilor '30, accidentele sale, dintre care ultimul petrecut se pare că i-a accentuat stările nevrotice, sunt reconstituite cu acurateţe şi populate cu personaje secundare memorabile.

Dincolo de originalitatea unor secvenţe dedicate refacerii universului hollywoodian, de ritmul şi suspansul creat de aventurile aviatice ale personajului, aventuri prelungite şi în viaţa politică prin duelurile cu comisiile de anchetă ale Senatului american, Martin Scorsese se apleacă, uneori poate prea naturalist, asupra nevrozelor lui Hughes, fără a abuza de o psihanaliză didactică (doar ecoul secvenţei de început, din copilărie, poate fi un asemenea exemplu), dar avînd destule momente de lungimi neverosimile, de raporturi insuficient aprofundate.

Hughes, un fel de mit al reuşitei, legendă vie a filmului, personaj supersensibil cu ieşiri tumultuoase în viaţa publică şi privată, nu a fost prea mult trădat de biograful său filmic. Totuşi, ca şi Ray, care este un film biografic superior Aviatorului, se pare că autorii nu prea ţin seama de deceniile scurse în vîrsta personajelor, lăsînd la bunăvoinţa spectatorului (şi nu a machiajului) fantezia trecerii anilor.

Interesant de văzut pentru felul cum s-au cheltuit peste 110 milioane de dolari pentru candidatura la 11 premii Oscar, Aviator va cîştiga probabil destule (a cîştigat pînă la urmă 5, n.L.) pentru a-şi recupera cu brio sumele investite.